Si uite-ma ajunsa in Norvegia. Inca dinainte de plecare stiam ca in 3 saptamani trebuie sa ma prezint la Politie pentru a-mi inregistra actele si cum incerc sa fiu o persoana responsabila, nu eram in a doua saptamana de sedere ca mi-am luat hartogaraia si m-am prezentat la Institutul de Inregistrare al Persoanelor Straine.
Cum nu mai sunt in Kansas, in 30 de minute ma aflu deja in fata unui reprezentant al statului. Trebuie sa mentionez ca acolo te programezi cu o saptamana inainte si ti se comunica ziua si ora la care trebuie sa te prezinti pentru inregistrare. Culmea, cand ajungi acolo, chiar existi pe o lista si in maxim 30 minute se ocupa cineva de tine. Deci se poate!
"Catalina Vasile. Catalina Vasile is here?" o doamna de la birou imi striga numele.
"Yes, I am." ii raspund destul de emotionata, deoarece inca mai traiesc cu impresia ca vorbesc o engleza mediocra.
"My colleague will help you at the second office, in the right" imi spune doamna zambind si imi arata biroul la care trebuie sa ma indrept.
Un tanar pe la vreo 30 de ani, m-a intampinat cu un zambet larg. Sincer, nu cred sa am vreo amintire din Norvegia care sa nu implice vreun norvegian zambind.Toti parca au intiparit zambetul ala pe fata! Cald si placut.
"Hy, I see you made an appointment for registering in our data base."
"Yes, I have here all the papers I need... I found all the information I needed on your site... So here it is."
"Let's see what we have here" si incepe sa verifice hartiile una cate una.
Pasaportul, actele de la scoala, contractul de chirie, asigurarea de calatorie (mi-am facut si d'asta, pentru ca niciodata nu poti fi sigur) si ... documentul inmanat de la casa de asigurari ce se voia a fi echivalentul cardului european de sanatate.
Incurcat, omul se uita cand la mine, cand la document. Desigur, zambetul nu ii dispare de pe fata (cum reusesc???)
"What is this?"
"Hummm... it's a document that proves I have an European health insurance"
"But... this is not in English" imi raspunde mai incurcat. Daca am fi fost intr-un desen animat, ar fi avut fata gri, un semn mare de exclamare in frunte si acelasi zambet nepieritor.
"Humm... I know. I understand that all you need from this piece of paper is the no from here" si ii arat codul pe care cucoana de la asigurari mi l-a aratat in scarba.
"Ummm.. well... I can't use that no. unless it has some understandable details regarding the owner of the insurance. I mean, you could have written here whatever you would have wanted. I can't understand anything. Don't you have an english translation at least?"
"Well.. the (fucking) lady from the Insurance Institute told me they don't issue documents like this in English. And that you only need this no." ii arat disperata numarul, intr-o ultima incercare de a folosi hartia in scopul pentru care am primit-o.
"I'm sorry. You have to come with a European card or with a legalized paper stating that you have an insurance. Until then I hope you will have a great day."
Cu lacrimi in ochi am parasit cladirea. Cu lacrimi in ochi si ganduri necurate vizavi de idioata care mi-a dat hartia respectiva. Daca ar fi fost in fata mea, as fi dat-o cu capul de birou de cateva ori. Ma rog, nu pe ea. Ca doar cu ce e ea vinovata ca dobitocii iau drept bune documentele scrise in romana, pentru a le prezenta autoritatilor straine? Cu ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu