Inima rosie...

"Si... mai spune-ne o data ce s-a intamplat!"
"Imi cautam micul dejun intr-un tomberon. De obicei nu sunt treaz la ora asta, insa aseara nu am reusit sa gasesc indeajuns de multa bautura. Sau stati, nu era tomberon. Chestia aia verde pe care o lasa oamenii la poarta... Cum se numeste oare?" isi duse mana la tampla si se uita incruntat inspre oglinda. "Nu mai stiu cum se numeste. In orice caz, e pe strada aceea, la casa de langa alimentara". Se opri din povestit pentru a se asigura ca a inteles toata lumea
"Asa, continua..."
"Dupa cum va spuneam. Imi cautam ceva de mancare, cand a aparut ea de dupa colt, imbracata cu fusta alba cu picatele rosii si cu o bluza mai deschisa la culoare, ce avea o inima rosie stralucitoare in dreptul sanilor. Avea un mers lin si un zambet cald pe buze. Nu stiu daca frumusetea poate fi descrisa intr-un anume fel, dar zambetul si increderea pe care o emana pareau sa o puna intr-o lumina aparte si sa ii dea o frumusete cum nu am mai vazut" Iar se opri din vorbit si golul spre care se uita parca se umpluse de o fusta alba cu picatele rosii si o inima rosie stralucitoare.
"Continua..."
"Da." ii scapa un oftat scurt "Asa. Desigur ca m-am uitat gura casca la ea. Ea m-a vazut, mi-a zambit si apoi si-a intors privirea spre telefonul la care tasta de zor. Cand a trecut pe langa mine, am simtit un parfum dulceag, dar nu din acela care te ineaca. Pentru ca sa va spun, sunt multe cucoane care se dau cu parfumuri d'alea de ma fac sa ma bucur ca locuiesc intr-o cutie la groapa de gunoi. Dar nu. Ea avea un parfum dulceag, ce te lua de barbie si te facea sa te plimbi dupa el, ca in desenele animate. Da. Ca in desenele animate." iar se opri.
"Deci iti placea de ea?"
"O! Da! Foarte mult! Nu numai faptul ca era atat de draguta la chip si la port, ci pentru ca nu s-a uitat la mine cu scarba."
"Si apoi, ce s-a intamplat?"
"Va spuneam ca avea un parfum foarte bun. A trecut pe langa mine. Eu, tineam in mana un cutit fara maner pe care il gasisem in tomberon. Stati. Nu in tomberon. In lucrul acela verde in care isi arunca oamenii gunoaiele si apoi le pun la poarta. Nu stiu cum se numeste. Dar ... Da, tineam un cutit fara maner in mana. Si ea era atat de frumoasa. Avea un zambet atat de cald. Si de la spate, i se misca fundul atat de frumos. Nu era nimic vulgar. Era frumos." se opri si isi balansa o mana de parca ar fi vrut sa transforme unduirea fundului intr-o melodie.
"Si apoi?"
"M-am grabit sa o ajung din urma. Am prins-o de brat si am intors-o cu fata de mine. Voiam sa ii spun ca este cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o. Dar ea, s-a smucit din mana mea si m-a intrebat nervoasa care este problema mea." se opri putin si incepu mai cu patos "Ba nu, nu era doar suparare sau nervi, era si frica! Ii era frica de mine!! Atunci i-am infipt cutitul in burta" si se opri. Putea vedea si acum momentul in care a scos cutitul din rana si cum pe bluza ei se forma o pata rosie aprinsa. Si inima de pe bluza atat de stralucitoare.
"Si apoi?"
"Si-a pus mainile in dreptul ranii si a ridicat ochii spre mine. Nu mai vedeam in ei linistea si increderea de mai devreme. Era doar frica. Si am mai infipt o data cutitul in burta. Si inca o data. Si inca o data. Nu voiam sa ii mai vad frica din ochi" in privirea lui aparu o stralucire pe care nu o vazusera pana atunci. Puteau vedea adrenalina ce iesea la suprafata cand vorbea de fapta pe care o savarsise.
"Si apoi?" 
"Inca mai vedeam frica in ochii ei. Si vedeam cum straluceste inima aceea nenorocita! Si i-am bagat cutitul in inima." Tacu. Inca mai simtea sangele cald cu care isi udase obrazul si inca mai simtea cum se prelinge sangele de pe cutit. In sfarsit, nu mai putea vedea inima stralucitoare. Zambea .
"Si, in cele din urma, de ce ai omorat-o? Spuneai ca iti placea de ea. Spuneai ca ... era frumoasa"
"Eu ce sa ii fac? Daca ii era frica de mine? Trebuia sa ma lase sa ii spun ca e frumoasa. Trebuia sa imi zambeasca! Trebuia sa fie increzatoare! Cum am vazut-o!"