De'ale lumii ... in care traiesc

Vama Veche - Brasov "Is My Country"

Ma urc in autobuz si ma asez pe la mijlocul lui, scaunul de la geam. Intotdeauna incerc sa stau acolo. E locul din care poti vedea si ce se intampla afara si ce oameni se mai urca. 

De la geam observ un grup de muncitori ce stau si se uita la un altul care manuieste o masinarie si sparge asfaltul. Vorbesc destul de tare si rad cu pofta. Nu e prima oara cand vad aceasta imagine. Cand mergeam spre facultate, niste muncitori erau langa un drum ce trebuia peticit (pentru ca nu pot spune reparat, restaurat sau cine stie ce alt sinonim cu a duce la bun sfarsit o treaba!!), si cand spun ca erau acolo, inseamna ca unul muncea si restul stateau pe trotuar si vorbeau. Cum sa nu iti placa munca asta? Sau poate sunt eu absurda si ei de fapt muncesc cu totii, dar pe rand! Asta care munceste a tras betisorul scurt, azi!

Masina porneste in tromba si o babuta mai ca sare de pe scaun. Probabil soferul este prea prins de ritmurile manelelor ce se aud dinspre radio si uita ca se afla intr-un mijloc de transport in comun, poate se vede in autovehiculul de acasa si incearca sa impresioneze vreo piti de pe marginea soselei.

Nimic nou pe portiunea asta a orasului. Priveliste dezolanta a marginii orasului, unde nu prea vezi lume mergand pe jos pentru ca probabil s-ar deprima sa paseasca pe langa fabrica parasita si blocurile mult prea gri. Desigur, va arata mai ok cand se vor inverzi putinii pomi de pe marginea drumului, dar mai e ceva pana atunci.

La capat de linie (mda, iau autobuzul inainte de un capat de linie pentru a nu parcurge o distanta rezonabila pentru a-l lua de la statia care ma duce direct acasa !?!?!?!) se suie oamenii grabiti, desi soferul s-a dat jos din autobuz si e evident faptul ca mai dureaza ceva pana plecam. Dar poate e prea soare afara. Sau poate vor sa prinda un loc. 10 oameni in autobuz de tz-spe locuri. Clar d'asta se grabesc. Ca o paranteza, vocea mea interioara ar vrea sa spuna ca de multe ori si eu ma urc la fel de grabita, doar pentru a ma sti in autobuz. Dar hai sa ne prefacem ca nu o auzim!

Plecam din statie si trecem prin portiunea mea preferata a orasului. Imi place cum au amenajat aici, si imi place foarte mult Calea Bucuresti. Ma simt ca intr-un oras.din afara. In special acum cand incep sa puna pamant proaspat, flori, pomisori etc. Separatorul ros-alb este atat de curat si trotuarele sunt luminate (am cautat alt cuvant care sa exprime faptul ca sunt atat de deschise la culoare si albe si curate si imi plac!, dar nu am gasit, asa ca ramanem cu luminate!) si pline de lume. Magazinele sunt la toate palierele blocurilor si reclame mari sunt agatate de blocurile turn. O incantare pentru ochi.

In autobuz incepe sa se ingramadeasca atmosfera, insa din fericire, nu sunt deranjata deloc de acest fapt. Am locul meu. Ce diferiti suntem cu totii. Aici este cel mai bun loc de observatie si de analiza a acestui fapt. Niste copii au ocupat locurile de langa mine si au dat drumul la muzica. Ii aud cum isi spun unul altuia "Nu melodia asta ma, ca injura aia!" "Si ce p**a mea?" "Da'te dr**u ca suntem in autobuz, esti prost?" "Bine ba, o schimb!" si ma intreb daca asta inseamna cei 7 ani de acasa. Sa nu lasi o melodie cu injuraturi intr-un loc public. Sau sa te asezi nonsalant cand in fata o mamaie abia se mai poate tine de bara aia. Noroc ca sunt multi oameni in jurul ei, si se poate rezema de ei de fiecare data cand soferul ia vreo curba mai lunga. Am vrut sa ma ridic sa ii ofer locul, insa cineva din spate m-a batut pe umar si mi-a spus sa stau linistita ca va sta pe locul lui. 

Ajungem in centrul orasului. Se vede ca pe aici sunt corpurile facultatii, deoarece acum sunt multi tineri care urca scarile. Se vede si ca sunt studenti, dupa privirile iscoditoare menite sa gaseasca eventualii controlori. Nu spun ca toti merg fara bilet, spun doar ca marea majoritate, cand vine vorba de mers 2-3 statii, nu mai cumpara un bilet. Plus ca sunt in grup si vorbesc de cine stie ce materii sau profi.

Ajung si in campus. Cobor linistita si imi pregatec nasul pentru Shitty Way. Daca ati sti de cand imi doresc sa va povestesc despre Shitty Way!!! Dar nu am stiut cum sa o introduc in postari. Nu ar fi avut farmec in nici una. Si parca nici nu imi venea sa scriu o postare doar despre asta! In orice caz, acum este momentul!

Shitty Way este straduta ce face legatura intre strada principala si campus. Majoritatea oamenilor care au caini, ii plimba inevitabil si pe aici. Ideea este ca, acesti caini (desi eu tind sa cred ca sunt si multi oameni  ca prea mari sunt... dar sa nu sar) se rahatesc pe spatiul verde de langa trotuar. Si cand vii spre sau pleci de la camin, treci pe aceasta straduta unde pute a rahat si mai si vezi carnaciori MARI maronii ce acopera locurile unde ar trebui sa fie iarba. Ok, este ingrasamant natural, sa vezi ce iarba verde si consistenta o sa creasca acolo, dar pana atunci ... Shitty Way.

Si in sfarsit ajung la destinatie. Caminul studentesc in care locuiesc, ce fata de celelalte camine vopsite si  restaurate, pare un camin parasit de ceva ani. Ba nu, mint, se vede ca e locuit, pentru ca desi arata odios din exterior, si zici ca iti cade in cap, are termopane. Ha? Ce ziceti de asta!!! 

Interiorul este frumos, dar cred ca o sa va povestesc de asta cu alta ocazie ca iar scriu romane si imi sar in cap oamenii ca postarile trebuie sa fie scurte si la obiect, iar eu le lungeeeeesc...