Ma uit la verdele crud al copacilor pe langa care trece autobuzul. Iar mi se umplu ochii de lacrimi si razand plang. Cat de idioata trebuie sa fiu pentru cei din jurul meu. "Fato, nu esti nici prima, nici ultima care pleaca din tara!" Da, nu sunt, dar e prima oara cand plec eu din tara! La naiba, daca mi-as fi luat servetele. Dar cine se astepta sa bocesc? Astea nu sunt lacrimi de tristete. Sunt lacrimi de fericire, amestecate cu lacrimi de teama si lacrimi de dor, lacrimi de ce o sa imi lipseasca (chiar si pentru 4 luni de zile, pentru cei ce cobesc!) si lacrimi pentru toti cei cu care o sa mai vb pe mess si atat!
Sunt aceleasi lacrimi pe care le-am avut in anul 1, cand ma uitam spre Andreea prin geamul autobuzului. Totul a fost un ras si promisiuni de revederi din 2 in 2 saptamani, vizite in Brasov; totul a fost ok, pana am ajuns in cadrul geamului. Cand a ridicat mana sa imi ureze ramas bun, a oprit-o in aer si a inceput sa planga in hohote. S-a rupt ceva in mine, am dus mana la geam si mangaind geamul am inceput sa plang la randul meu. Vazandu-mi fata si realizand ca probabil exageram, Andreea a inceput sa rada printre lacrimi. Si eu. Plangeam razand. Sau radeam plangand.
Aceleasi emotii le traiesc si acum, numai ca mult mai intens. Nu o sa ma mai duc la Monica, intr-un loc in care toata lumea vorbeste romana, nu o sa mai stiu din amintiri locuri in care am fost cu ai mei. Nu o sa il mai sun pe unchiu' sa il intreb unde este strada pe care locuiesc, in timp ce eu sunt la 10 m de locul in care ar fi trebuit sa cotesc. Nu o sa ma mai ia sor'mea de mana pentru a ma duce in sala de clasa si a urla "Hei, ea e Cata!!!", lasandu-ma sa luminez sala cu roseata mea. Nu o sa mai vorbesc cu orele la telefon, sunandu-mi Bibiancele, Anele, Oanele si toti prietenii pana ce ajung acasa.
Iar mi se umplu ochii de lacrimi. Idioata ce sunt! O vad pe Oana in statie si ma inmoi toata! Am un gol mare in stomac. Mai mare ca niciodata! Iti multumesc! Va multumesc!
Probabil urmatoarea postare (daca nu cumva ma hotaresc sa va scriu si maine) va fi scrisa din alta locatie si va avea ca subiect Stavanger. Sa speram ca vor fi si poze. Urati-mi noroc si un drum bun pentru ca Joi incepe aventura!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu