Un fior ma aduce inapoi in lumea celor vii si simt frigul din camera cum imi inteapa fata. Probabil am tresărit, deoarece o mana nevazuta ma trage către corpul tau ce emană căldură. Emană viața pe care am cautat-o atât de înfocat. Nu a fost ceva conștient, dar un colțișor al inimii era dedicat nouă. Ție și momentelor noastre.
Întunericul nu este îndeajuns de negru ca sa îți ascundă trasaturile și chipul tău este remediul de care am nevoie pentru a ma liniști. Un zâmbet îmi izvorăște pe față și dorința de a ma furișa la locul meu, clavicula ta, e din ce în ce mai mare. Ca și cum mi-ai citi gândurile, te așezi pe spate și ma tragi mai aproape de tine.
Cu nasul în pielea ta, cu mirosul tău în nări, ma întreb unde as fi fost fără tine. Pierduta într-o mare de nepotriviri, alături de alte vieți goale. Dar nu. Ești aici, sunt aici. Suntem.
Somnul se strecoară nemilos și ultimul gând este ca: Suntem perfecți unul pentru celalalt!
Nu iti citesc gandurile, este doar sincronizare.Vietile noastre s-au sincronizat cum nu se putea mai bine iar atunci cand vei vrea sa te iau in brate o voi face fara intrebari.
RăspundețiȘtergereAm umblat, am cautat, am incercat, totusi locul tau a ramas gol...tocmai pentru ca este al tau!
Pierdut intr-o mare de nepotriviri te gasesc in sfarsit si desi suntem enervant de imperfecti, suntem perfecti unul pentru celalalt.