Stau chircita si ma uit cu frica la umbra ce se apropie de patul meu. Simt lacrimi ce mi se preling pe obraz si incerc din rasputeri sa nu respir, pentru a nu-i atrage atentia. O mana imi lipeste cu putere ceafa de perete si o alta imi imobilizeaza mainile. Daca as fi fost intr-un film, probabil as fi putut ridica un picior, i-as fi bagat mainile in ochi, as fi putut face ceva sa scap din stransoarea lui, insa realitatea este cruda, iar singura miscare pe care o pot face este de fapt un tremur continuu ce nu pare sa il afecteze cu nimic. Incerc sa ii vad trasaturile fetei, insa intunericul il ascunde foarte bine. Parca ar fi un portret obscur de'al lui Picasso. Chip distorsionat ce pare a fi un barbat. Poate panica se dovedeste a fi dusmanul meu desavarsit, avand in vedere ca daca mi-ar da drumul as ramane in aceasi pozitie in care m-a lasat. As vrea sa stau cu ochii inchisi, insa inca mai sper ca o lumina il va trada si voi fi in stare sa il recunosc.
Pe neasteptate, se intoarce in directia opusa si o ia la fuga. Imi este frica sa ma misc, dar un mugure de speranta rasare in mintea mea. Rasuflu usurata si imi duc mainile la stomac pentru a incerca sa iau durerea de stomac. Asa patesc mereu cand traiesc vreo emotie puternica. Ceva cald incepe sa curga printre degetele lipite de burta si ma uit in sus pentru a vedea daca s-a spart vreo teava. Trec cateva secunde in care caut cu ardoare ceva care sa picure din tavan si apoi ma inmoi ca o carpa si cad usor pe mocheta. Iau mana ce este imbibata in acest lichid caldut si o pun in dreptul fetei. De parca ar fi fost un semn divin, de afara se iveste o lumina, cat pentru a putea vedea clar roseata in care imi este imbracata mana. Apoi iar intuneric.
Deschid ochii speriata. Sunt plina de sudoare. Primul gest pe care il fac este acela de a-mi pipai burta. Nu e nimic taiat. Realizez ca pe fata am lacrimi uscate, semn ca iar am plans in realitate din cauza unui vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu