Anunt!

Angajam secretara necunoscatoare de limbi straine, neserioasa si neeficienta. De preferinta o persoana care sa poata injura la orice ora, sa stea pe mess toata ziua, sa sperie clientii si sa fie capabila de frauda (s.a.m.d). Informatii suplimentare puteti obtine de la cineva anume, va rugam trimiteti mailul la urmatorul numar de telefon.

D.C.

De ce?

De ce oamenii care sunt prinsi ca inseala spun mereu : "Nu e ceea ce pare!"?

De la Playboy citire :

"Oricat de paradoxal pare, sindromul Casandrei e endemic intr-o societate care pretuieste comunicarea ca pe o valoare centrala. [...] Priviti in jur! E plin de Casandre in politica si economie, in cultura sau in sport. Oameni care predica fara sa se poata opri unor oameni care ii ignora fara sa se poata controla. O forma de autism reciproc sau, cine stie, un mecanism de autoaparare nascut din nevoia, atat de umana, de non-comunicare."

ok, so ... what's up?

In fiecare zi ma uit pe geam si observ cum vremea se strica din ce in ce mai mult. In mirificul oras (not) in care ma aflu, pot spune ca simt fiecare schimbare a vremii ca pe o schimbare personala. De ce? Pai e simplu, pentru moment, singurele lucruri pe care le fac aici sunt : plimbarile pe jos de la munca, ascultand system of a down si abtinandu-ma din rasputeri sa nu dau din plete; si fotografii cu natura si oamenii pe care ii intalnesc in cale. Cu fiecare picatura de ploaie care cade, cu fiecare grad care scade, eu sunt obligata sa raman in casa si sa ma delectez cu placerile oferite de cartile deja citite ale bibliotecii parintilor si de mica cutiuta fermecata : laptopul. Mda, si se spune pe la colturi ca as fi o persoana sociabila :))). Eeee, pana la expozitia de fotografie, pana la editarea unei carti, pana la terminarea unei a doua facultati, sunt multumita ca am laptopul, telefonul, aparatul foto si cartea. Voi de ce obiecte sunteti atasati?

P.S : I have friends, that's why i love my phone!

luv story ... first fight...

Te uiti pentru a doua oara la drama "My sister's keeper" in speranta ca o sa bocesti la fel ca prima oara. De asta ai nevoie acum! de o buna varsare de lacrimi, pentru a fi sigura ca o sa mai rezisti inca 2-3 ore fara vreun semn de la el. "Si ce daca nu suna, nici nu ma intereseaza!" si iar iti dau lacrimile cand te uiti spre telefonul care se incapataneaza sa ramana stins. Pui pauza filmului, ("Aici nu este nimic de plans"), si deschizi fereastra de mess sa vezi daca nu cumva si-a facut aparitia "gogoasa" printre prietenii tai. Avand in vedere ca numele nu ii apare in lista, te hotarasti sa il mai verifici o data pe InvisibleIM ("Pentru orice eventualitate") doar ca sa te asiguri ca nu este online si invisible "Altfel nu voi putea fi atenta deloc la film" ... Suspini cand observi ca este cu adevarat offline ("Macar nu m-a sters din lista!"), si deschizi si mailul pe care ai inceput sa i-l scrii "Gogoasa, promit ca nu o sa mai tip niciodata la tine cand o sa fii gata, gata sa dai peste un batran pe trecerea de pietoni, sau cand o sa asculti muzica la maxim cand incerc sa citesc o carte, sau cand o te uiti la meci si o sa ma lasi pe mine la spalat vase, sau cand o sa lasi siroaie de apa dupa ce ai dat cu mopul... Vreau sa te intorci acasa, pentru ca nu o sa ma descurc niciodata titrarile astea la filme, sau cu pusul lenjeriei pe pat (stii ca sunt prea mica), sau cu "... Si iar iti dau lacrimile cand te gandesti ca cel mai dor o sa iti fie de diminetile lui! Pentru ca sunt ale lui si inca nu te-ai saturat de ele! Printre lacrimi, iei telefonul fix si incerci sa te suni pe mobil, pentru a fi sigura ca ai semnal. Desigur, mobilul suna. Mai verifici o data InvisibleIM, si cand ai certitudinea ca inca nu se ascunde de tine, dai iar drumul la film. Pana cand : "Cu siguranta si-a gasit pe altcineva! Eu stau si plang si el ma minte! Probabil e cu ea intr-un bar"... si incepi sa te enervezi iar. Cioc, cioc! "Ufff... Nici macar la film nu ma pot uita linistita!" Si te indrepti cu pasi apasati spre usa, iar cand te uiti pe vizor.... observi mii de culori intr-un singur buchet!

luv story .. first date?

Te uiti atenta in oglinda, deoarece vrei ca totul sa fie perfect! Sa nu fie nici un fir de par mai razlet, sa nu fie oja sarita, machiajul fara cusur. E a treia zi de la dimineata cu pricina, si te pregatesti pentru prima intalnire oficiala. Nu te asteptai sa te sune, ce vorbesc, nu te asteptai sa il mai vezi vreodata, ba mai mult, te asteptai sa treaca de partea cealalta a strazii in cazul unei intalniri neprevazute! Si totusi, a sunat pentru a te chema la cina, pentru "a ne cunoaste mai bine" cum ti-a spus pe un ton foarte personal. "Nu trebuie sa ma mai gandesc la dezastrul de duminica" ingani in timp ce observi roseata ce ti se asterne pe fata de fiecare data cand revezi in minte flashuri din club, din apartament, din pat. "Oricum trebuie sa fie ceva in neregula cu el, daca dupa ..." si iar rosesti. Imaginile cu privire la aspectul tau din acea seara, "ba nu! mult mai groaznic am aratat dimineata!" , sunt demne de filmele horror. De la parul intr-o mie de directii, paharul din mana pe care il tot miscai si astfel stropeai tot in jurul tau, luciul dat de micile puncte de sudoare aparute de la atat de mult dans ("si asta a fost abia cand l-am bagat in seama"), ai ajuns la parul ravasit cu o forma nedefinita, creionul si rimelul prelinse pana la jumatatea obrazului si probabil respiratia de dimineata ("oh doamne, RESPIRATIA!!!")... Puse cap la cap sunt lucruri care ar trebui sa sperie o prietena foarte buna care te stie de multi ani! Asa ca nu ar fi fost de mirare ca un barbat care se trezeste de dimineata cu o astfel de "creatura" langa el, sa o ia la sanatoasa, dezbracat, poate chiar sa se arunce de la balcon, pentru a mai adauga un pic de drama situatiei. "Dar nu, tipul asta m-a sunat si mi-a spus clar ca vrea sa ne cunoastem mai bine!" Practic motivul cel mai puternic pentru care te duci la intalnire este sa afli "de ce?". De ce vrea sa va cunoasteti mai bine? De ce nu ti-a aruncat numarul de telefon la tomberonul de langa casa ta? De ce de dimineata era atat de fresh in tip ce tu nu stiai pe unde sa te mai ascunzi ?!?!
Ai ajuns la locul intalnirii ... si cand il vezi realizezi ca nu ai venit ca sa il intrebi de ce, ci pentru ca... iti doresti foarte mult sa te mai trezesti inca o dimineata alaturi de el!

Luv story...

Tocmai ce ai facut ochi si incerci din rasputeri sa impui capului sa iti acorde drepturi depline asupra corpului, cand simti ca se misca ceva langa tine. Speri din tot sufletul sa fie cainele pe care tot te minti ca il cumperi si constientizezi destul de greu crudul adevar! Aseara ai baut prea mult si tipul ala de la bar("O fi ala cu plete? sau ala cu ochii mari si blegi?"), care a tot incercat sa se bage in seama toaata seara... a si reusit! Parca uiti sa mai tragi aer in piept, si te rogi ca mana care incepe sa isi faca loc pe talia ta sa fie intruchiparea diavolului sau ... intruchiparea diavolului e destul de explicit. Te simti usor trasa inspre mijlocul patului. Acum este mometul in care trebuie sa iei atitudine, sa te ridici din pat, sa te uiti cu o privire superioara si sa ii faci semnul, o miscare foarte scurta din cap de la hainele lui la usa...(" ACUM E MOMENTUUL SA IEI ATITUDINEEE") ... Ok, trebuie sa existe si o iesire de urgenta pentru eventualitatea in care creierul si-a luat concediu prelungit si nu vrea sa te mai asculte. Te prefaci ca dormi si ca nu simti degetele care se joaca cu gaura buricului! Cea mai buna solutie, te prefaci ca dormi, respiri regulat si nu te misti, poate chiar aplici un croseu de dreapta "din greseala" ca doar dormeai! Asta pana cand creierul incepe sa proceseze informatiile trimise de catre degetul strain ("Nemernicule! Ma tradezi asa ieftin???") si mici fluturasi isi fac loc in stomac... ("Parca de fluturi am eu nevoie acum!! NU MAI BEAU!") ... iar respiratia regulata ... oh, a naibii respiratie regulata nu vrea sa mai iasa corect...
[...]