Doua vieți - Prolog

 Se uita atent la capătul patului și se întreba când oare se înnegrise marginea de lângă saltea a acestuia. Patul era unul king size, care avea o margine impunătoare albă dând impresia că este mai sofisticat. Se potrivea cu tot designul camerei, chiar dacă îl luaseră in alt apartament, pentru un alt decor. Îl aveau de 8 ani și abia acum observa că marginea de lângă saltea se înnegrise. Oare ar fi putut face ceva sa prevină acest lucru?

- Asculți ce îți spun? Ai auzit ceva din ce am spus până acum?

Și-a întors privirea asupra lui și apoi și-a îndreptat atenția spre covor. Auzise fiecare cuvânt. Și fiecare cuvânt ii atinsese și îi demolase toate zidurile clădite in relație. Știa că dacă va fi cineva care o va putea distruge vreodată, el va fi acela. Și totuși nu ii distrugea chiar toate legăturile. 

- Ava? Poți spune ceva? Putem avea o discuție?

- Ce vrei să îți spun Filip? Vrei 3 luni de pauză? Ce presupune aceasta pauză? Ce as putea sa înțeleg din asta? Copii ce fac in aceasta pauză? 

3 luni de pauză după 13 ani de relație. Oare 13 ani de relație duc la acest moment? Pauză... Pauză de la ce? De la ea? De la familie? De la locuit împreună? Se simțea ca într-un film prost. Un film american de duzină, in care personajul principal este pus la pământ. Covorul arată bine. Roboțelul rock&roll își făcea treaba. Mintea părea că vrea să o scape de la acel moment și căuta în jur ceva salvator. 

- Ava, te rog nu-ți mai pierde concentrarea și uită-te la mine. Am ajuns la capătul puterilor. Am nevoie de o pauza de la relația noastră. Simt că dacă nu vom lua acest timp liber unul față de celălalt, oricum vom ajunge la un inevitabil partaj și nu-mi doresc asta! Mă voi muta în dormitorul de la parter. Vom păstra programul cu copii, exceptând weekendul pe care îl vom avea în întregime fie cate unul sau câte două fiecare. Practic singurul lucru la care vom pune pauză va fi ... Ei bine, asta! Discuțiile interminabile, explicațiile, interacțiunea!

Trebuia să își păstreze cumpătul, deoarece Filip știa prea bine că dacă ea se enerva, el câștiga orice conflict. Marea ei calitate : nu se enerva. Dar foarte puțini știau crudul adevăr. Evita sa se enerveze in public pentru că i se bloca creierul și în loc să vină cu argumente plauzibile, înjura și oferea apelative care nici macar nu putea fi insulte, pentru că erau extrem de puerile. "1, 2, 3 fir-ar sa fie! Numărat de tot rahatul! Cine vreodată se calmează cu aceasta tehnică? Cheluțu poate, că e un câine... "

- Ava? Nu cred că poți spune ceva care sa mă facă să îmi schimb părerea. Și nu ajuta nici lacrimile. 

Nici nu realizase că începuse să plângă. Își duse mâna la ochi și simți umezeala lacrimilor care ii inundau obrajii. 

- Stai liniștit. Nu sunt lacrimi destinate ție. Sunt pentru mine și alegerile pe care le-am făcut. 

- Ava? Ce vrei să...

- Filip ... Îl întrerupse pentru că nu mai avea nici un strop de energie. Filip.. nu te voi opri. Și nici nu voi incerca sa te fac sa te răzgândești. Dar vreau să realizezi un lucru. Aceste 3 luni nu vor fi doar o pauza pentru tine. Vor fi o pauză și pentru mine. Și sunt șanse ca atunci când tu îți vei dori sa te întorci, nu vei mai avea la ce.  

Observase că o umbră i-a atins privirea și că Filip nu se așteptase la acest tip de răspuns. Dar nu mai voia să stea sa discute. S-a întors la timp pentru a nu-și mai arăta lacrimile începuseră iar sa curgă. Trebuia să iasă din cameră și să se descarce undeva. Și totuși ceva o făcu sa se oprească în prag.

- Filip, îi spuse Ava fără să se întoarcă, orice ar fi, sa nu aduci pe nimeni în casa noastră.  Cel puțin nu în aceste 3 luni. Nu trebuie să implicăm copii in ceea ce se întâmplă aici. 

- Nici nu se pune probl.. 

Nu așteptă să termine și ieși din cameră. Se îndreptă grăbit spre baie unde dădu drumul apei și o dată cu ea frâu liber lacrimilor.