vineri, 20 mai 2022

Eu.Tu. Noi!

Ți-am mai scris o dată, dar parcă în altă viață. Eram doar o ea și un el, care se cunoșteau și începeau să formeze un noi. Au trecut ani de atunci. Ani și două vieți. Nu? Știam că ești acel cineva care îmi era predestinat, dar nu bănuiam că va fi așa. 

Probabil că te întrebi ce as vrea să îți scriu și nu ți-am spus deja? Ei bine, nu ți-am spus că încă : ești tot. Nu ai știut probabil niciodată cât de important ești pentru mine, deoarece alături de tine m-am regăsit, m-am pierdut iar și m-am regăsit. Acum sunt încă pierdută, dar am încredere că alături de tine mă voi regăsi, mai puternică, mai bună și mai fericita. 

E greu să fii in pielea mea zilele astea și să gândești 1000 de lucruri pe care apoi să le lași. Să începi ceva și să nu ajungi să termini. Să fii tot pentru un pui de om pentru a doua oară, ba chiar mai strâns acum. Și tu ești aici alături de mine. Încerci să mă ajuți și să mă lași să mă redescopăr sau măcar să mă focusez pe ea. Te văd. Știu. Chiar dacă nu te fac sa simți asta. Încerc să știi. Încerc!

Ești tatăl copiilor noștri, care nu vor știi cât de norocoși sunt decât mult mai târziu. Când vor pune cap la cap poveștile lor și vor trage prima linie. O cat de norocoși sunt! Tati e lângă ei și tati este exemplul pe care nu l-ar fi putut găsi mai bun. Ești și tu tot pentru el acum! Nu-i așa că este greu? Dar frumos. Este greu să fii versiunea ta mai bună, dar atât de frumos sa auzi "tati, te iubesc!"

Ești al meu, sunt a ta. Anii trec și noi ne transformăm în altceva. Mă rog să nu fie doar un fluture, ci să fie un ..  ce este de neoprit? Ce nu poate fi distrus de timp? Mă rog să fim un râu. Să creștem împreună și să ajungem în mare. Să fim o mare, pe care furtunile o fac doar mai puternică și valurile o fac mai frumoasa.

De ce am vrut să îți scriu? A, gata, mi-am adus aminte! Te iubesc.

Un comentariu: