Mamă : ma taie!

18.10.2017
1:30 In sfârșit am chemat-o pe tanti cu TNS. Contractiile sunt din ce in ce mai puternice. Sau cel puțin eu asa le simt. Rămân fără aer timp de cele 45 secunde in care simt durerea și clipul de pe youtube nu pare sa fie foarte util. Inspira 1,2,3. Expira 1,2,3,4. Sa-mi bag toată ****. Dacă ăștia se așteaptă să nu injur ca la usa cortului, nu știu cu cine au de-a face. F***-i!! $*%@€&3€»[<. Ca si cum contractiile nu ar fi suficiente simt cum incepe sa iasă apa dintre picioare. SUPER!! IN P*** MEA!!! Dacă ăsta ar trebui sa fie un sentiment înălțător, sunt departe de el. Foarte departe. Apare si asistenta. Rușinată ii spun de apa ce mi s-a prelins pe saltea. Nepăsătoare imi spune ca nu am contractii asa mari. Frate, serios?!?! Dacă astea nu sunt contractii mari, ce rahat fac la alea mari. Mai vine o contractie si simt cum imi inclestez dinții. Aproape ca aud cum crăpa smaltul si imi imaginez cum la sfârșit de travaliu sunt stirba. "Chiar va dor așa tare contractiile?" Ma întreabă asistenta văzând probabil fata-mi terminată. Mă gandesc la Adi Despot "trei in p*** mea" si ma limitez la a da din cap. "Haideți ca vorbesc cu medicul de gardă." Pot sa il chem pe soțul meu? o intreb semi panicată, realizând ca nu vreau sa mai stau singură. Nu mai vreau. "Inca nu, haideți să vedem ce zice medicul de gardă"
1:40 Nu-mi pot stăpâni lacrimile. Nu vreau sa fiu singură. O contractie imi aduce aminte de ce sunt aici. Pe lângă dureri, mai am si sughituri, si ma înec cu lacrimile. Nu mai vreau sa fiu singură. Îl vreau pe Alex. Inspira 1,2,3. Expiră 1,2,3,4. "Doamnă, va doare asa tare?" Ma întreabă asistenta care tocmai ce a intrat iar. Ma așteptam sa dureze mai mult. Ma gandeam ca medicul de garda e ocupat cu alti pacienți. Ca va dura o veșnicie sa ma vadă. Ei bine nu. 2 minute. Atât a durat. "Doamnă?" Imi vine sa ma trântesc pe podea si sa urlu IL VREAU PE ALEX!!! In loc de asta ma ridic cu greu din pat, cu lacrimile încă curgand siroi, ii spun ca "de la emoții" si "putem merge".
1:50 "Doar un deget" zice medicul de gardă in timp ce împinge degetul in placenta. Da, este in interior! Doare ca dracu si imi vine sa o ciufulesc, dar intre contractii si cina "fastuoasa" nu mai am energie sa strang oameni de gât. "Observi?" O întreabă pe asistenta. "Da. E verde!". Ok. Il chem pe doctor. "Doamnă, stați linistită. Il chemăm pe domnul Doctor." E ca si cum ti-ar spune, luați loc, avem sa va dam o veste. Ce cacat e verde? Nu sunt dilatată suficient. Doar 1 cm. Si contracțiile nu ar trebui sa fie asa dureroase. Ce se întâmplă aici? Alex? Unde ești?!?!
2:00  "Doamna Donca... avem doua opțiuni." Imi spune dl Doctor, după ce si-a introdus si el in prealabil degetul in placenta si a verificat culoare, stadiu si toate cele. Cand auzi treaba cu doua optiuni, iti îngheață un pic sangele in vene. Două opțiuni. Una mai rea si una mai puțin rea. Sau ambele rele. Sau??? "Putem încerca sa nasteti natural. Poate dura peste 5 ore, si chiar si asa, sunt sanse de peste 80% sa ajungeți tot la cezariana. Cordonul bebelusului este in jurul gatului. Lichidul amniotic este verde si ăsta este un semn de stres bebe. Procesul in sine ar putea cauza suferinta bebelușului." Imi vajaie capul. Suferinta bebe. Sub nici o formă, ii spun slăbit. "A doua opțiune ar fi cezariana." Fie, cezariana. Oricum, la ce dureri aveam, erau mari șanse sa le cer eu cezariana in maxim o oră. "Ok. Pregatiti pacienta". Si ALEX???