marți, 3 decembrie 2013

Azi nu!

Trag cu sete din tigara pe care de maine nu o voi mai fuma si ma gandesc la nimicuri. Intotdeauna nimicuri. De ce a fost ziua asta atat de seaca, de ce am mancat portia aia de cartofi prajiti, de ce am pierdut timpul in fata unui serial care nu ma ajuta. Atatia "de ce" imi invadeaza creierul ca ceata lasata de fumul de tigara nu face decat sa atenueze sentimentul de mister. Mister si neputinta. 
Ieri munceam cu spor si dedicare, pana cand am realizat ca m-a cuprins un dor. Un dor de a-mi lua rucsacul in spate si a ma indrepta spre nicaieri. Sau spre tot. As vrea as inchid ochii si cu o harta in fata sa pun degetul pe locuri la care nici nu am visat. Sa plec. Unde am pus degetul acolo sa ma duc. La norocul meu cred ca tot Romania as prinde. Poate chiar acelasi oras si acelasi loc de munca. 
Citeam mai devreme un articol despre fluturi/molii in stomac. Ai naibii fluturi vin cand nu trebuie, ajung la picioare, dau la ligamente si apoi se duc in creier si fac ravagii. Sa ai fluturi la cap e mai grav decat atunci cand ii ai in stomac. O iei razna. Zbori de la un gand la altul de parca ai calatori cu un supersonic la munca. Cateva secunde te duc de la agonie la extaz. Pacat ca agonia e mai lunga. Si mai grea. Piticii sunt mai agreabili. Aia mai si glumesc.
Mi-e dor de copilarie. Ore multiple de facut nimic. Si in acel nimic faceam atat de multe. Acum nimicul asta urla. Ca intunericul. Sau linistea. Urasc linistea! Sau calmul. Prea mult calm prevesteste o furtuna. Si niciodata nu iesi intreg din furtuni. Iesi ud. De lacrimi, de vise, de asteptari. Intra toate la apa si se micsoreaza.
Ma duc sa imi iau rucsacul. Sa vad daca gasesc copilaria pe undeva!

6 comentarii: