Talking about weird!

Inspiratie si umor. Desi nu duc lipsa de aceste doua calitati in viata de zi cu zi, pe blog se pare ca am atins acel punct in care as vrea sa spun multe, insa nu imi gasesc cuvintele. Sau poate nu mi se mai par potrivite situatiile cu mesajul pe care as vrea sa il transmit. Rutina isi pune amprenta pe viata mea si amuzamentul cu care tratez intamplarile neprevazute nu imi mai pare original sau demn de luat in seama. Asta pana cand incep sa frecventez iar cluburile. 

Clubul este un izvor nesecat de povesti. Mai bune, mai proaste, invaluite in ceata de fum de tigara si amestecate cu aburul alcoolului consumat. Din ce in ce mai multa lume frecventeaza micutul loc pe care il iubeam in urma cu cativa ani. Acum, intr-o incapere 4x4 se ingramadesc vreo 30 de insi in picioare, inca vreo 20 la mese si 15 impreujurul lor, sleiti de perete, lipiti de bar si/sau asteptand pe scari cuminti, pentru ca cine stie, poate mai apuca sa dea din fund si sa bea o bere. Sau poate una din gagicile care fac "show" sunt dispuse sa mearga acasa, caz in care ar marca in stil mare seara. Intr-una din serile in care faceam parte din persoanele sleite pe langa bar (practic dadeam din maini si picioare intr-o incercare esuata de a elibera spatiul in jurul meu, ca sa ma numar printre "gagicile care fac show"!!) a aparut un el. Nu observasem ca purta o conversatie cu prietenii mei si m-am postat langa bar, fix in fata lui. Chiar daca muzica urla in urechile mele, am simtit momentul de liniste pe care l-am cauzat. Ca sa imi cer scuze am vrut sa ma asez in dreapta lui si am reusit sa ma sui pe picioarele respectivului, care la randu-i voia sa iasa din conul de umbra in care l-am impins fara sa vreau. M-am rasucit pe calcaie si m-am postat in fata lui. M-am uitat in ochii lui si cu un zambet jucaus i-am facut semn ca poate sa isi ia locul ocupat fraudulos. Apoi m-am asezat cuminte in dreapta lui. Mi-am ridicat privirea spre el si vazand ca a inceput sa se miste un pic, am facut un pas minuscul spre dreapta si i-am spus "Observ ca te misti atat de bine, incat meriti mai mult loc". Ca raspuns la actiunea mea a ridicat mainile si a mimat un dans nebun. 

Pe masura ce se evapora berea din sticla, si locul parea ca se goleste. Nu exclud posibilitatea ca datul din maini si din picioare sa isi fi facut efectul. Desi imi este al naibii de dor de R&B-ul din cluburile norvegiene, the eighty's music nu este chiar asa rea. Cum necum, intr-un final mai fericit, am ajuns in bratele tipului si usor dar sigur am inceput sa ne unduim pe sunetele lente ale unei piese vechi. Exceptand faptul ca s-a prezentat de vreo 2 ori, si in loc sa retin ca il cheama"Ion" l-am tot numit "Gheorghe", exceptand ca am dansat mai mult pe picioarele lui, decat pe langa el, am ajuns sa ne sarutam.
Ce sa mai, suna a poveste de dragoste sau cel putin al unui one night stand minunat, insa... nu avem parte intotdeauna de ce ne asteptam. Sa ne intoarcem la relatare ... ca si cum s-ar intampla acum.
Ne sarutam noi cu patos, cu foc, cand deodata "Ion" ma opreste si imi spune resemnat "E prea mult pentru mine". Ma impinge usor si de indreapta spre celalalt colt al barului. Sincer, nici daca exploda ceva langa noi, nu cred ca as fi putut sa raman mai socata. Probabil ca un calator in timp, care ar ajunge din anii 40 in 2013 nu ar fi atat de socat de ce se intampla in jurul lui. Ma intorc catre prietenii mei si pentru prima oara in cei 27 de ani ai mei sunt muta de uimire. De-a dreptul fara cuvinte. "Ion" apare iar in peisaj dupa vreo 10 minute, ma ia in brate si ma saruta cald pe frunte. Isi ia geaca si pleaca. Cred ca m-am holbat la usa pe care a iesit vreo juma de ora.
Cine poate sa imi explice ce s-a intamplat? Libidoul meu isi linge ranile si sta ascuns intr-un coltisor asteptand o explicatie valabila!!!