4:30am Ceva este diferit. Știu că am adormit târziu și că este timpul sa mă trezesc. Ciudat că nu mă simt obosita desi am dormit 3,4 ore. Mă uit la Andrei și mă gândesc că este ultima oară când o să fie singur la părinți. Este ultima zi in care va putea sa se bucure de acest lucru.
Nu știu cum este mai bine să naști, așteptând contracțiile sau trezindu-te la 5 dimineața și indreptandu-te spre taiere. Pentru că le-am experimentat pe ambele, eu aleg neștiința. Faptul că sunt conștientă că mă vor tăia nu este un gând plăcut. Orice operație are riscurile ei și inevitabil te întrebi dacă e ultima oară când îi vezi. Pandemia nu ajută deloc. Când am aflat în urma cu 4 zile că Alex nu asistă la naștere am plâns tot drumul spre casă. O gravidă cu burta imensă plângând pe autobuz și pe strada. Nu-mi pot imagina.
6:00am L-aș fi lăsat acasă și în dimineața asta, dar a insistat să mă ducă la spital. Îmi tot spun că sunt puternică. Sunt. Dar și femeia puternică plânge și eu am un nod în gât de când m-am trezit. Faptul că am realizat că nu l-am pupat pe Andrei când am plecat nu ajută.
6:30am M-au legat la aparate, m-au pregătit pentru operație... din fericire de data aceasta nu-și mai baga nimeni mâna pe niciunde, dar nici până în ziua de azi nu înțeleg cum este secolul 21 și viitoarele mămici sunt verificate cu mâna băgată în...
7:15am Sunt dusa in sala de operații. Și aici realizez din plin că sunt singura. Că pe Amalia nu o va tine nimeni în brațe in primele ore din viața. Că mă va opera cineva și va scoate aceasta mi nu ne care mi-a luminat ultimele luni. Va fi ultima data când voi simți mișcare în pântecul meu. Și acesta a fost momentul in care, înconjurată de cadrele medicale, am inceput să plâng în hohote. Cu muci. Toată lumea a luat mana de pe mine și asistenta principala m-a întrebat dacă mă doare ceva. In plânsul meu isteric am mișcat capul "Nu". Și atunci mi-a strâns mâinile și mi-a spus "Ai 3 minute. 3 minute sa plângi și să scoți tot din tine. Ești o mămică puternică și vom trece peste acest moment împreună. Strânge-mi mâinile și plângi". Nu știu cum o cheamă. Dar, mulțumesc!
7:46am plină de mâzgă și cu plămânii puternici, te vad pentru prima oară. 3,450kg de dragoste coapta in burtică. Ești incredibila.
