Ai vrea sa fi tu cel care imi lumineaza gandurile si zilele, in general? Au trecut multi ani de cand raza de soare a sperantei a trecut pe'aceste meleaguri. Pustiita de sentimente si lipsita de mangaierile unui nou inceput, imi doresc sa fi tu acela.
Cafeaua rece sta pe scaunul de langa pat. Stiu, imi trebuie o masa, insa nu astazi va fi ziua in care o voi cumpara. Peretii albi si goi nu imi mai inspira nimic, si eu tot astept. Era o vreme cand ma uitam in jur si vedeam povesti nescrise. Sticla goala de parfum ma duce cu gandul la viata. In stanga mea, cartile prafuite asteapta cuminti un semn. Melodia de pe fundal nu le ajuta.
Ce zici sa apari cu un buchet de flori? Nu imi plac, dar reusesc sa ma incalzeasca. O floare iti aduce un fior si un sentiment de bine. Ba imi plac florile! Nu imi place ideea ca ofilesc. Ofilirea in rutina de a sta in acelasi vas cu apa. Am doua flori in ghiveci. Imi dau toata silinta sa le mentin in viata. E greu uneori, deoarece nu imi spun ce le doare. Nu urla ca vor apa. Nu urla ca vor pamant. Sunt ca mine, nu urlu. Ba urlu! Dar nu neaparat din cele mai intemeiate motive.
Mi-ar trebui un dans in ploaie. Sa simt niste brate calde printre picaturile reci. Nu neaparat ale tale. Putem dansa mai multi. Dar tu sa ma duci acasa! Sa bem o ciocolata calda si sa lasam scaunele ude, doar pentru a ne aseza pe canapea. Nu canapeaua mea, ca e mica. Sau merge si canapeaua mea, deoarece ar trebui sa stam apropiati, ca sa incapem. Sa ne uitam la un film. Un film pentru femei, care sa nu iti placa, dar pe care sa il vezi doar pentru ca vrei sa imi faci pe plac. Mda... sa-mi faci pe plac...
Ai vrea sa fi tu acela care ma tine de mana cand nu vreau sa fiu tinuta de mana? Ti-am mai zis, am o problema cu asta. Dar sa ma tii de mana pentru ca vrei sa ma obisnuiesc cu atingerea ta. Ma irita ideea. Nu imi displace, doar ma irita.
Ai vrea sa fi tu? Sau nu neaparat tu...
