Logo de inceput...

Ce parere aveti de imaginea de mai sus? Dar de imaginile de mai jos?

Vreau un logo extrem de simplu pentru inceput... lucrez la ceva mai complicat, dar pana atunci parca mi-ar placea sa vad ceva Just Cata :D

P.S : am adaugat ceva asemanator cu ce a propus "Anonim"... trebuie sa recunosc ca arata mai bine :))

Bianca ... Biancu ?!?!

Hello - The Cat Empire

Toate bune si frumoase, a doua zi de dimineata te intorci acasa si raspunzi foarte natural la intrebarile despre „Bianca” : „Da, am dormit acolo”, „Da, parintii ei sunt bine”, „Da, am luat micul dejun”, apoi iti incepi ziua multumit de cat de bine a fost inghitita galusca. Dar ce te faci cand escapada se repeta? Gandindu-te ca ulciorul e abia la a doua spalare, pui mana pe telefon si trimiti un forward al mesajului anterior catre „dusmani” . Numai ca, soarta asteapta de mult sa te muste de, scuzati expresia, fund si de partea cealalta a baricadei, citeste mesajul un anume frate. Si acest frate anume, fara sa se gandeasca macar o secunda la binele tau individual, spune „Asa se scuza si fetele care vin la mine. Intotdeauna isi gasesc cate o prietena la care se duc! Si ea s-a dus cu siguranta la "Biancu"!!!”. Ochii „dusmanului” se micsoreaza de incantare si in minte incolteste un context genial prin care sa captureze galusca pe care o sa i-o vinzi atat de nevinovat dimineata.

Vine dimineata, cu zambetul pe buze pasesti in incapere si in necunostinta de cauza incepi sa iti turui povestea. Zambindu-ti la randul lor, fratele si „dusmanul”, te lasa sa termini. Te miri cum de sunt asa cuminti si in sinea ta iti suna o voce „Si ziceai ca nu te pricepi sa vinzi ciori vopsite! Uita-te la tine! Somebody stop u!”. Nu termina vocea sa te complimenteze, ca auzi din fata ta „Si, Biancu ce face?”. Ca un anime pierdut, ti se micsoreaza ochiul stang si se zbate necontrolat, si din spate auzi un suierat de vant si se vede o frunza ridicandu-se in aer... „Bi...Bi...ancu?”. „Da fai, tu crezi ca numai tu folosesti scuza asta?” Si rasetele demonice te inconjoara. Te uiti in stanga, in dreapta si cauti liana salvatoare, dar ca intotdeauna nu gasesti asa ceva „Pai...”. Desi acesta ar trebui sa fie momentul in care mintea ta munceste cu febrilitate la o scuza potrivita, ei bine, creierul tau este in concediu medical si cavitatea craniana este ca o mare pestera in care ecoul vocii tale zburda dintr-un colt in celalalt "Ajutor, ajutor".

"Draga, raspunde la intrebare! Ce face Biancu?" ... Stiti ca este vorba aia din mosi stramosi "Cuiul cui scoate"? In astfel de situatii, fara scapare, cel mai bine este sa luptati cu adevar. Deci raspunsul cel mai evident este : "Biancu face bine!", facand astfel liniste in sala si iesind cu capul la liman. Bine, exista si un efect secundar, si anume ca escapada ta nu va mai scapa in veci de numele Biancu... Insa, daca nu se afla, inseamna ca ai scapat basma curata, nu? :D

P.S : La multi ani, Bi-bianca!!! Scriindu-ti aici, ma asigur ca chiar daca uit sa te sun, scap basma curata (sper)!!  :D 
LA MUUULTI AAAANI!!!

Note to self!

Aerosmith - Crazy

Cand te duci sa te plimbi, sa iti cumperi ceva de mancare, la scoala sau cine stie pe unde te mai duci, incearca sa te bucuri de priveliste in liniste!!!

Ca sa nu va las in necunonstinta de cauza, ieri mergeam spre magazin si mergand pe strada, in fata mea era un batranel. "Uite ca nu sunt singura pe drum" imi aud glasul si apoi simt cum fata imi pune un inceput de zambet., aducandu-si aminte de ultima oara cand m-am trezit singura pe drum si am inceput sa cant tare "Nu e nimeni pe drum... nu e nimeni ACUUUM...[...]" Imi sterg zambetul de pe fata cand realizez ca tocmai am vorbit singura si imi vad in continuare de drum. "Daca nu ar fi asa de multi nori, ar fi o zi chiar placuta" ma aud iar spunand in timp ce ma uit la cerul intunecat. "Hmmmm ... hmmmm" fredonez incet o melodie si apoi, de parca vocea ar incerca sa imi explice de ce a prins viata adauga,  "Daca as avea cu cine sa vorbesc la telefon...". Scutur usor din cap, ca sa imi aranjez gandurile si poate sa scap de personalitatea care imi controleaza glasul si gura, insa gura mi se deschide si spune usor "Eee, crezi ca scapi asa usor" scotand si un chitait scurt. "Supeer, acum vorbesc singura!" incerc sa preiau controlul, insa nu reusesc deoarece vocea ma calmeaza "Totusi e mai bine asa, decat cand te apuca dansatul pe strada" si de data asta si eu si ea incepem sa radem. Pun mana pe telefon, si incerc sa gasesc pe cineva cu care sa ma conversez, insa nu am noroc, toata lumea e ocupata! "Sa nu mai spuna cineva ca e vina ta! Personalitatile multipe se creaza din cauza prietenilor care nu vorbesc la telefon" si iar incep sa rad.

Din fericire, la un moment dat si vocea s-a plictisit de mine si a inchis buzele, lasandu-ma sa imi vad de cumparaturi, ca sa nu se uite ciudat oamenii la mine.

Vreau as devin actor!

Citeam 9am, ca aproape in fiecare dimineata, si mi-au cazut ochii pe articolul : "Vrei sa te cunosti pe tine? Devino actor". Pare foarte  interesant cursul despre care se vorbeste aici! Un curs in care sa mai scapi de inhibitiile sociale si personale, un curs care sa te scoata pe tine la suprafata sau sa te invete cum sa iti ascunzi emotiile puternice sau chiar sa le folosesti intr-un scop maret. 

Despre asta vreau sa va vorbesc, ce anume ar trebui sa faca cineva pentru a face cursuri de actor amator?

Cand am venit in Brasov,  verisoara mea urma un astfel de curs (Mirela, datorita tie am ajuns sa vad prima piesa la teatru, multumesc!) si sincer, era uimitor si extrem de interesant ce imi povestea ea. Ce exercitii de dictie aveau, cat stateau la povesti si ce faceau de'a lungul cursului. Desigur, la vremea respectiva eram prea ocupata sa fiu studenta caminista, si nu m-a atras nici cat negru sub unghie. Insa..

Daca va mai aduceti aminte, in cursul anului 2010, m-am mutat in Targoviste pentru o perioada de timp. Planul maret era sa vorbesc la Teatrul Tony Bulandra pentru a ma inscrie la niste cursuri asemanatoare cu cele pe care le-a facut vara;mea. Nu mica mi-a fost mirarea cand mi s-a spus ca nu exista un asemenea program acolo. Am strans din dinti si mi-am spus pentru a 100 oara "E Targovistea, la ce sa ma astept".

Hello, actori si actrite, profesori de actorie si directori de teatru, v-ati gandit ca pe langa mine mai sunt oameni care si-ar dori sa isi incerce norocul in acest domeniu? Mi-ar placea sa stiu ca ma duc de 3 ori la teatru, pentru a face exercitii de dictie, pentru a recita poezii si pentru a invata  sa ma transpus in pielea unui alt personaj. As alege cursurile de actorie in locul cursurilor de dans, pentru ca sunt sigura ca mi-ar da mai multa incredere in mine, plus ca as fi obligata sa citesc niste piese pe care poate nu le-am citit, sau as avea sansa sa interpretez personaje care mi-au placut. 

Deci, sper ca si in Brasov, si in Targoviste sa vina 3 actori care sa aiba curajul sa transmita din cunostintele lor unor oameni care nu si-au ales actoria ca stil de viata, dar care ar fi niste duble (voiam sa spun multime necunoscuta :)) ) minunate.

Pact cu diavolul...

Ziua in care mi-am pierdut sufletul este o zi extrem de trista pentru toata omenirea, este o zi in care fiecare se simte trist fara a avea un motiv bine definit, fiecare crede ca lipseste ceva in viata lui. Dar hai sa nu sar asa peste povestea palpitanta a momentului si a motivului pentru care am ramas fara suflet.

Si uite asa  am aflat ca sunt boboc intr-o clasa cu multi baieti. Si totusi, perioada de "liceana" nu este doar perioada in care am avut cel mai mult de'a face cu baietii, ci si perioada in care mi-am incercat conditia bahica si plamanii. Alaturi de prietena cea mai buna, am cautat si gasit locuri publice si mai putin publice in care sa putem fuma si bea in liniste. Cred ca la vederea incapatanarii de care dadeam dovada cand aveam o sticla in mana, si anume nu ma lasam pana nu o terminam, Doamne Doamne l-a cautat pe Belzebut si pentru prima oara in istorie au stat de vorba. Eu, inocenta de mine, radeam cu sticla de Tanita (hai nu mai judecati, ca peste jumate dintre voi ati avut asa ceva in mana, ba' poate v-ati pupat cu sticle de Unirea sau cine stie ce licori romanesti cu nume mult prea ciudate) intr-o mana si o tigara in cealalta, in gara, sarbatorind ziua unei prietene. Trebuie sa specific ca chiuleam de la religie si ca era mult prea zi pentru a fi facut ceva legal, lasand la o parte varsta frageda.In orice caz, dupa ce am calculat ca este timpul sa ma duc la urmatoarea ora, putin ametita si foarte vesela, m-am indreptat cu repeziciune spre liceu (gara era la 5 minute de liceu). 

In curtea liceului, un "smecheras" dintr-o clasa mai mare, dupa care salivam in secret, pleca de la scoala tinandu-si de mana piesa de colectie. Ca orice "smecheras" care se respecta, in special cand e cu gagica, tipul a inceput sa faca misto de lipsa de suplete din vremea aceea. Avand in vedere ca pe langa suplete, imi lipseau si instinctul de conservare si miserupia, m-am intors catre ei si am inceput sa il injur pe respectiv ca un birjar far' de munca. Mare greseala! Desi in astfel de situatii, "smecherii" se intorc catre jigodii, eu in cazul de fata, le injura si pleaca, tipul s-a tras din stransoarea gagicii lui si s-a indreptat cu pasi repezi spre mine. Trebuie sa rescunosc ca mi-am vazut putina viata prin fata ochilor in timp ce se apropia.

S-a oprit in fata mea. As fi zis ca am stat frunte in frunte, dar trebuia sa se aplece cam mult pentru a putea fi posibilia aceasta ipoteza. Sa revin, s-a oprit in fata mea, s-a uitat cu ura la mine, m-a prins de frunte si mi-a impins capul. "Sa nu mai indraznesti sa injuri de mama, graso!". De sus, Doamne Doamne si Necuratul stateau la brat si se uitau cu atentie la mutra mea speriata, spunandu-si "asta ar trebui sa o calmeze!". Eu, am rasuflat usurata, am asteptat ca tipul sa se indeparteze bine, si luand o gura sanatoasa de aer, am urlat dupa el "BA, @#$@$%#% !!!!" si am luat-o la fuga! 

Desigur, faptul ca eram cu multi baieti in clasa, s-a dovedit a fi o usurare pentru mine, deoarece desi tipul a venit sa ma caute la clasa, cred ca si-a pierdut curajul cand a vazut ca sunt inconjurata de baieti. In orice caz, atunci a fost ultima oara cand am mai amestecat alcoolul cu scoala.

To be continued

Bianca ... Biancu ?!?!

Cocorosie - Lemonade

Fiecare dintre noi, si cand zic asta ma refer deoptriva la fete si la baieti, a avut o noapte cu o escapada amoroasa, pe care au vrut sa o tina deoparte de parinti, prieteni (cam dificil in cazul lor pentru ca majoritatea prietenilor sunt ca niste pradatori, care miros de departe „frica”)  si eventualii curiosi. Si cum poti face acest lucru mai bine decat invocand un prieten/o prietena pe care il/o stie toata lumea. „Hey, vezi ca diseara nu vin acasa, ma duc sa frec buha cu Ion/Vasilica”, moment in care orice curios o sa fie „Uff, nu faci si tu nimic mai interesant?”, si o sa iti intoarca fundul in semn de protest la activitatea ta evident mult prea plictisitoare pentru respectiv. Dar ce te faci cand esti prins tocmai de „dusmanii” cei mai vehementi? Si totul pentru ca un spion se afla printre ei, si nu un spion de tipul, „key hole” ci de cel mai rau tip posibil „i’ve been trough this situation, and i’ve acted like this!”.

Si dupa acest minunat preambul, in care am incercat sa va fac sa intelegeti cu ce ma lupt eu aici, sa incepem povestea. Imaginati-va o noapte frumoasa de august, calduroasa si intensa. Mai puneti si niste bancute intr-un parc si un partener de conversatie foarte agreabil. Toate ingredientele pentru o „escapada amoroasa”incep de aici. Si cand ai parte de asa ceva, cum sa te mai duci acasa, la patul tau gol, la televizorul al carui tub isi face de cap si te baga in ceata de cate ori are chef, la laptopul rece care s-a saturat de tine, la parintii care dorm, la cainele care oricum s-a asezat in locul tau si iti umple de par asternuturile tale preferate (nu ca as ura-o pt asta, asternuturile se spala)? Nu, nu te duci acasa, pui mana pe telefon si trimiti un mesaj scurt in care specifici ca esti cu „Bianca” si dormi la ea in noaptea asta! 

Va continua ...

P.S : melodia a fost sugerata de UTZU!! In case u don't remember her :  cititi aici

La Multi Ani, 2011! (partea a 2-a )

Citeam aici si incercam sa bifez cate ceva din "the list". Este trist sa vad cat de naiva este lista mea de reusite. Adica sa finalizez treburile cu facultatea prin reusita la examenul de licenta? Asta intra la capitolul "a must" nu la "things to do for the next year". Bine, sa nu fiu ipocrita si sa imi laud totusi rezultatele.
Dupa un an de zile :
- ma aflu iar in orasul minunat, Brasov;
- nu am micsorat distanta, insa acum apreciem mult mai mult timpul pe care il petrecem impreuna;
- am calatorit prin jumatate de Romania, jumatatea de sud, ca a fost mai aproape :));
- m-am inscris la master si imi place foarte mult ce invat aici (aka, aici bifez ca mi-am luat licenta);
- am cunoscut oameni noi;
- am facut poze multe si am intiparit prin ele momente frumoase alaturi de cei dragi;
- am scris multe pe blog.
Pare o lista de intamplari atat de mica, insa in mintea mea este foarte mare. Pentru ca in mintea mea sunt conturati munti si cabanute, chipuri si trupuri, zambete si muzica, cursuri si foi goale, carti si randuri nescrise.
Ar trebui sa fac o lista si pentru anul 2011, ca sa am ce sa bifez la anu' :
- sa fiu integralista si sa ma inscriu pentru o bursa Erasmus/Socrates;
- sa schimb pe o perioada rezonabila minunatul oras Brasov cu un alt minunat oras european;
- sa nu stau o secunda locului si sa profit de timp pentru a vizita cat mai multe locatii;
- sa ajung la mare, indiferent ca este Marea Neagra sau Adriatica.. pana si aia Moarta o accept :P;
- cand vine ziua lui Honey, sa o sarbatorim in Cluj, Timisoara si pe Transfagarasan, asa cum a spus!;
- sa ma bucur de paharul de bere de la Aneli, ca si pana acum, si sa nu ma mai cert cu batrani din parcari obscure;
- sa reusesc sa dau cel putin atat de mult cat primesc;
- sa ma bucur in loc sa fiu trista;
- sa am ce sa scriu pe blog :).

P.S : imi mai doresc si o casa, o masina si un cont baban in banca, insa cum nu am cumparat inca biletul la loto, las dorinta asta pentru momentul oportun.