Bine ati venit la master! (4)

Ziua mea nu se putea sa fie mai buna. Dimineata "Pretiosul" mi-a aratat fundul. Nu, nu gaura neagra, iertati-ma! Vedeam wallpaperu' si cam atat. Practic Pretiosul se limita in a-mi arata degetul mijlociu.

La secretariat nu am reusit sa rezolv nimic si acum, ieseam din sala de calculatoare a Universitatii cand am realizat ca nu mai am esarfa. Esarfa de la Honey.

Poate am lasat-o la secretariat, imi spun incercand sa imi pastrez barbia ridicata si sa nu dau drumul potopului de lacrimi ce promitea sa imi navaleasca pe fata. Deschid usa plina de speranta, ma apropii de birouri si cand ma vede secretara imi spune in acelasi timp in care o intreb eu de esarfa "D-l Decan e in birou daca vrei sa... Ce spui?"

"Mi-ati vazut cumva esarfa? Maro? Poate am lasat-o pe scaun? Decanul e in birou?"

"Nu. Nu am vazut nici o esarfa" si ca raspuns la intrebarea despre decan imi face semn catre usa biroului.

Trag aer in piept, de parca m-as arunca in gura unui lup si bat in usa deschisa.

"Pot sa intru?"

"Da." imi raspunde pe un ton ce se vrea a fi binevoitor insa ii iese mai degraba foarte intepat.

Ultima oara cand am dat cu ochii de decan am avut o certa destul de urata, deoarece nu imi daduse nici un loc in camin. Dupa zambetul fortat de pe fata ma gandesc ca nu a uitat acel "mic" conflict.

"Presupun ca stiti de ce..." incep sa ii spun afisand la randu-mi un zambet fals.

"Da! Am citit cererea pe care ai lasat-o si nu te pot ajuta cu nimic! Stiu situatia ta, nu esti singura din grupa cu media asta." imi raspunde el pe un ton superior.

"Pai da... dar intelegeti d-vostra ca..." incerc sa continui, fara nici un rezultat.

"Eu inteleg, insa chiar daca s-ar da o bursa, si nu se va da deoarece nu sunt fonduri, dar totusi chiar daca s-ar da o bursa, probabil nu o sa o luati d-voastra, pentru ca urmatoarea departajare intre d-voastra si colega d-voastra se va face dupa media de intrare la master si daca mai tin bine minte..."

Nu termina fraza, insa eu am terminat toata pledoaria. Am un nod in gat. Acest domn pare artagos si intr-un fel este de inteles, avand in vedere ca nu sunt singura studenta care i-a calcat pragul pentru aceasi problema. Ridic ochii catre el si ii spun foarte incet :

"Dar intelegeti ca nu e drept? Nu?"

Parca isi mai relaxeaza un pic muschii si pe fata lui apare o parere de rau.

Continui : "Stiu ca nu d-voastra dati banii, si nici doamna decan, si nici secretarele. Dar ma intelegeti si pe mine? Eu asteptam bursa asta si la un moment dat ma vad pe lista, doar pentru ca la cateva zile sa imi dispara numele. Intelegeti?"

"Da."

"Si acum vin la d-voastra si imi spuneti ca nu pot face absolut nimic. Nici macar o plangere, un referat? Nimic prin care sa pot sa..." nu pot sa mai termin. Oftez si ii multumesc pentru timpul acordat.

Ies afara si ma grabesc spre iesire. Ajung la scarile care duc spre Memo si abia aici dau frau liber lacrimilor. O singura propozitie ma face sa plang mai abitir si creierul meu pare ca o spune din pura placere de a ma auzi bocind.

"Ai pierdut si esarfa!"

P.S : cateva ore mai tarziu, in ghiozdan am gasit esarfa. In acelasi timp am gasit si un pic de speranta.

Bine ati venit la master! (3)

"Imi puteti explica si mie ce s-a intamplat?" intreaba o fata care se afla la biroul secretarei. 

"In legatura cu ce domnisoara?" intreaba secretara pe un ton placut(mare schimbare intre aceste secretare si cele de la IT unde de multe ori iti era frica sa intri ca sa intrebi ceva, sa nu mai spun de cele de la DREPT, unde iti vine sa mananci hartie decat sa le intrebi pe ele ceva).

"Cu bursa! Cum se poate ca intr-o zi sa ma aflu pe listele cu burse si in alta zi sa nu mai apar nicaieri?" 

"D-soara, conform [...] s-au schimbat metodele de atribuire ale bursei deoarece se pare ca existau si studenti cu restante ce luau bursa."

Fata si-a plecat capul si cu o mana la tampla probabil se intreba ce ar mai putea fi de facut.

"Cu ce va pot ajuta, domnisoara?" ma intreaba cea mai draguta secretara din toata Universitatea.

"Pai si eu am aceasi problema..." ii spun aratand spre colega mai sus mentionata. "Nu inteleg cum de se pot schimba listele atat de repede si atat de radical."

"Conform regulamentului [anexa nr1 pg 6 pct1.6] in loc de pct (a) s-a tinut cont de pct (b), deoarece au fost situatii in care studentii restantieri erau apti de bursa. Si desigur, nu se putea permite asa ceva"

"Bine, bine. Dar daca ne uitam mai jos, scrie foarte clar ca facultatea in cazul in care nu poate face departajarea, este obligata sa dea concurs." ii spun eu descurajata in timp ce ii arat pe regulamentul din fata punctul la care ma refer.

"Nu se mai aplica punctul asta de ohooo. S-a votat prin senat ca departajarile se fac in functie de medii."

"Si d-voastra imi spuneti ca nu pot face absolut nimic?" o intreb simtind ca toata frustrarea de care reusisem sa scap in weekend ma copleseste in cele cateva minute de cand am ajuns aici.

Dupa privire iti puteai da seama ca doamna secretara nu este la prima transa de studenti care au fost nedreptatiti. 

"Mai fetelor, tot ce va pot spune este ca puteti face o cerere pentru reevaluare"

"Si credeti ca ajuta la ceva" intreaba deodata fata de langa mine plina de speranta.

"Nu, dar cine stie..." raspunde secretara cu capul in jos. "Scrieti asta si reveniti mai tarziu sa vedeti daca se poate face ceva. Poate chiar sa vorbiti cu d-l decan."

Va continua...

Bine ati venit la master! (2)

Inca din hol puteam vedea avizierul si ma rugam in gand sa fie o eroare. Sa nu se fi uitat colegii mei atent sau sa imi fi gresit secretara numele. Orice, doar sa fie o eroare. M-am apropiat de avizier si dupa o singura privire am realizat ca nu este nici o greseala. Listele erau mai mici. Nu am mai vrut sa stau acolo si m-am grabit spre iesire. 

Dezamagita, dezgustata si extrem de deprimata, astea erau sentimentele care ma invaluiau in drumul spre casa. Toate planurile mele erau facute, ba nu, erau bazate pe bursa aceasta. Ca si cum ar fi fost o telenovela proasta, intr-o zi am avut-o, in alte trei mi-au luat-o. Si in astea 3 zile am avut placerea sa anunt pe toata lumea ca primul punct al planului meu major a fost indeplinit. Acum in schimb, am ramas cu un gust amar in gura si cu mana pe telefon, intrebandu-ma cum sa anunt pe toata lumea ca m-am inselat. Mergeam foarte incet si tarziu am realizat ca lacrimile mi se amestecau cu picaturile usoare de ploaie. M-am oprit la un moment dat si m-am rezemat de un stalp. Ce era de facut acum? Sa lupt? Sa ma duc sa ma cert? Pentru ce? Singurul lucru care imi venea in minte era ca trebuia sa invat mai mult. Puteam sa invat mai mult. Si atunci, de ce nu am facut-o?

A doua zi, m-am trezit cu o lipsa totala de viata. Nu imi venea sa ma mai ridic din pat. As fi vrut sa nu mai dau ochii cu nimeni. Ce usor ar fi fost. Dar cum nu suntem personaje din carti, nimic nu sta in loc. M-am ridicat, mi-am vazut de zi si m-am hotarat ca la inceputul saptamanii sa ma duc la secretariat sa vad unde a fost problema.

Va continua...

Bine ati venit la master!

Dragii mei dragi, astazi vreau sa va povestesc o cu totul noua fata a mea, si anume aceea de student silitor, si desigur, de rezultatele "satisfacatoare" ale muncii mele. Din pacate, in timpul facultatii, am facut parte din acea categorie de studenti ce au fost nevoiti sa imparta orele unei zile intre ore de scoala, ore de munca si ore de somn. De multe ori, timpul pe care ar fi trebuit sa il aloc invataturii l-am folosit intr-un mod "salbatic", incercand sa ma odihnesc si sa imi pastrez capul limpede pentru a efectua calcule sau pentru a nu adormi cu capul pe birou (sunt ipocrita daca nu aduc aminte si de orele din cluburi si de prin baruri, ca nu am fost toata o sfanta ocupandu-ma doar de munca si de scoala). In orice caz, dupa 6 ani de zile am reusit sa trec in randul absolventilor, destul de multumita ca am primit o strangere de mana dupa prezentarea licentei. Din pacate, media de pe diploma nu a fost la fel de imbucuratoare, dar hei, nu le poti avea pe toate.
Dupa un an de stat acasa, am stiut ca vreau sa fac si un master, iar dupa lungi discutii in familie, am ajuns de comun acord la concluzia ca cel mai bine ar fi ca in aceasta perioada sa ma dedic invataturii si sa incerc sa recuperez notele pierdute din cauza slujbei. Zis si facut. Timp de un semestru, am fost prezenta la majoritatea orelor (in proportie de 90%, fapt ce este clar o imbunatatire fata de anii de facultate unde ajungeam la maxim 30%) am fost atenta la explicatiile profesorilor, m-am implicat total in realizarea proiectelor si m-am luptat pentru a obtine note maxime. Practic la sfarsitul sesiunii ma puteam lauda cu un singur 9, si un cumul total de 294 de puncte din 300 (colegii de la Transilvania stiu cat de mare este acest punctaj si cat de semnificativ ar trebui sa fie). Dupa regulamentul facultatii (pe care il gasiti aici) ar fi trebuit sa obtin cel putin bursa de merit, insa... Bine ati venit in Romania!
Lunea trecuta se afiseaza listele de burse si surpriza, numele meu aparea in cadrul burselor de studiu. Un pic dezamagita (dar nu extrem de mult) m-am bucurat totusi de faptul ca voi obtine o incununare a eforturilor depuse in timpul anului, a lipsei de la intalnirile cu fetele pe care le-am refuzat deoarece a trebuit sa ma duc la scoala, a lipsei resurselor deoarece am stat sa invat in loc sa ma angajez ... ce sa mai, o rasplata a faptului ca m-am implicat. Mare greseala din partea mea sa ma entuziasmez.
Joi, in cadrul aceleasi saptamani, vorbesc cu colegul meu pe mess. Nu eram in cea mai buna dispozitie, deoarece am esuat lamentabil in cadrul unui interviu, motiv pentru care ii raspundeam destul de artagos, cand mi-a scris foarte senin "aaa nu mai iei bursa!". Am simtit cum pica cerul pe mine. Daca nu as fi fost in cadrul unui curs, cred ca m-as fi napustit ca un animal spre iesire pentru a verifica listele, insa a trebuit sa astept pana la finalul orelor....


Va continua...

Romanian bargain!

Inainte de a citi aceasta postare, va rog sa va uitati la urmatoarea RECLAMA . 

Ia sa imi spuneti voi mie, cine credeti ca a avut ideea sa faca aceasta reclama? Probabil vreun idiot care a urmarit emisiunea in care frantuzii "ne imita" sau probabil vreun alt idiot care a fost talharit de unu' care sustinea sus si tare ca e roman. Sau probabil o fi vazut documentarul nepotrivit la stiri. Sau filmul cu Rona Hartner, despre Romania si cum se vorbeste aici (ar trebui sa pun in ghilimele vorbeste, pentru ca desi sunt in Romania, orice idiot care a vazut filmul a prins ideea ca se afla intr-o satra de tigani... tigani care injura al naibii de mult). Sau poate a vazut Borat (si stie ca Kasakhstan este de fapt undeva in Romania).

Nu cred ca e asa de importanta ideea cu cine a avut ideea. Ci mai degraba cine a aprobat-o si cine a filmat-o. 

Cati dintre parintii vostrii s-au dus sa cumpere o masina? Cati dintre voi ati cumparat o masina? Sau hai sa incercam si cu ceva mai mic, ceva de care aveti nevoie sau poate doar ceva care va place.  Cati ati fost la piata/magazin/prezentare si ati inceput sa va injurati cu vanzatorul? Sau poate acasa sunteti cuminti si prin alte tari va faceti de cap! Cati dintre voi v-ati dus prin afara si ati inceput sa injurati "the sales man"?

Probabil cativa vor da din cap rusinati, insa majoritatea vor spune ca nu au avut nici cel mai mic interes in a se lua la harta cu altcineva in mijlocul pietei. Cu siguranta, aceasta majoritate defineste "romanian bargain" si cu siguranta aceasta majoritate va fi dezgustata la porcaria de reclama facuta pentru Dacia Duster. Nici macar nu pot sa o iau ca pe un misto. Nu pot sa vad decat un alt afront la ceea ce inseamna cu adevarat Romania si la ce le sunt prezentate celorlalte tari despre noi. Cu asemenea reclama, nu ma mai mira cand merg in afara si se uita ciudat la mine italienii sau spaniolii, pentru ca probabil se asteapta sa erup cu un "m****f**er-ule s**k my d**k" sau un mai usor "f**k you"! Pacat ca masina este chiar frumoasa, insa la o astfel de reclama eu nu sunt atrasa de a o cumpara, pentru ca un om care se "bargain" ca aia nu stiu cum ar putea produce o masina buna. Pacat!

rahat = noroc?

Ryan Star - Brand New Day

Situatia 1 : Tocmai ce s-au terminat orele de curs si toata gasca de la scoala va indreptati entuziasmati catre parc. Vorbiti, radeti si va bucurati ca ati mai terminat o zi de scoala. Intrati in parc si deoadata iti pica ceva in cap. Toti se opresc si se uita la tine blocati. Tu, tematoare, ridici mana si atingi portiunea de par in care este  chestia aia si simti cum se lipeste de degete ceva moale si caldut. Iti retragi mana din par, o aduci in fata ochilor si nu mica iti este mirarea cand realizezi ca tocmai ti s-a gainatat o pasare in cap. In jurul tau, colegii incep sa rada isteric, tinandu-se de burta, ba chiar tavalindu-se pe jos. Tu dezgustata te uiti cand la mana, cand la ei. Cineva iti pune mana pe umar si iti spune cu un zambet ironic "Stai linistita, orice rahat aduce noroc!". Filmul se intrerupe, sunetul se stinge cu un scartait ca al unei masini care a derapat si tu urland iti duci mainile la cap "Deeee ceee eeeeuuuuuuu??". 

Situatia 2 : Esti cu el de cateva luni, si esti fericita ca tocmai ce ai primit primul cadou. Cadou pe care nu ti l-a facut cu o ocazie speciala, ci doar asa "pentru ca meriti". O pereche de papuci de toata frumuestea. Il tii de mana si realizezi ca atunci cand esti cu el, parca plutesti. Il saruti si te pierzi in privirea lui. Atat de adanc te pierzi, ca nu te mai uiti pe unde calci si simti o chestie calduta pe un picior. So much for the floating part! Te uiti scarbita la rahatul de caine pe care l-ai acostat de pe drum si apoi la iubitul tau a carui mana nu o mai tii. El probabil ca nu stie cum sa reactioneze, dar sangele care ii curge din buze si lacrimile din ochi, dau o mica impresie ca se abtine din rasputeri de la un ras extrem de nesimtit. Te uiti dezgustata cand la picior, cand la el. Nu stii cum, el isi gaseste totusi curaj sa iti te bata pe umar si sa iti spuna "Stai linistita, orice rahat aduce noroc!". Filmul se intrerupe, sunetul se stinge cu un scartait ca al unei masini care a derapat si tu urland iti duci mainile la cap "Deeee ceee eeeeuuuuuuu??".  

Situatia 3 : Mergi singura spre casa. Ai avut o zi groaznica si ofetzi greu la gandul ca mai e cale lunga pana la sfarsitul zilei. Nu te uiti pe unde merge si te impiedici de o piatra. Te ridici nervoasa si incepi sa sari ca o descreierata pe drum. Si pana la urma te calmezi. Iti ridici mainile pentru a-ti prinde parul si incepi sa simti un iz de balegar. Te uiti pe maini, pe bluza, pe pantaloni si mai ridici o data mainile. Pe cot, este o bucata mare de rahat de cal. Cu lacrimi in ochi te uiti la cot, te uiti la balegar si apoi iti ridici privirea spre cer. Ti se pare ca Il vezi pe Dumnezeu cum rade cu ingerasii lui. Si totusi un ingeras iti sopteste in ureche "Stai linistita, orice rahat aduce noroc!". Filmul se intrerupe, sunetul se stinge cu un scartait ca al unei masini care a derapat si tu urland iti duci mainile la cap "Deeee ceee eeeeuuuuuuu??". 

Sunt sigura ca fiecare dintre voi a trecut prin cel putin o situatie penibila ca cele de mai sus. Nu intocmai, dar destul de aproape, ca nu a fost gainat in cap, ci pe bluza, ca nu a fost rahat de caine ci de om (hei, avand in vedere cat de rare sunt budele, trebuie sa ii intelegeti si pe ei), fiecare a trecut prin vreun rahat, si fiecare a primit vesnicul "pat on the shoulder" insotit de "Stai linistita, orice rahat aduce noroc!". Acum va intreb eu pe voi : De ce? De ce fiecare rahat aduce noroc? Ce este noroc in a trebui sa infrunti cu capul sus privirile pline de amuzament ale celor care au vazut nenorocirea, sau ce e noroc in a spala rahatul altuia de pe haine?? 

Va doresc o zi in care sa nu aveti noroc d'asta si sa treci pe langa rahat si nu prin el!