Angajament!

Corina a fost foarte incantata sa afle ca este chemata la interviu. Era primul interviu si avea emotii foarte mari. Chiar daca era pentru un amarat post de picol, faptul ca in sfarsit isi va castiga existenta singura o facea sa se simta foarte bine. Nu ii era afectata nici scoala, postul fiind part-time, ce sa mai, daduse norocul peste ea. Multi i-au spus ca este prea tanara si ca in anul 1 ar trebui sa stea sa isi vada de scoala, insa ea stia foarte bine cat poate, iar jobul asta cu siguranta nu era un impediment.
Cand s-a dus acolo a sustinut interviul cu patronul, tanar de altfel, la vreo 30 de ani, ce parea foarte de treaba. Nici nu a stat pe ganduri ca a vazut-o si a inceput sa ii prezinte viitorul stralucit pe care l-ar putea avea in barul cu pricina. Corina stia ca nu asta isi dorea, o viata de ospatar intr-un bar din Brasov, oricat de stralucit ar fi acesta, insa simtea cum entuziasmul ii creste pe masura ce patronul colora atat de frumos imaginea. In aceasi seara i s-a spus ca poate sta in proba, iar daca totul merge bine, in maxim o luna va fi angajata. Plata se va face zilnic, impartind salariul de 800 de lei, pe care l-ar lua daca ar fi angajata, la 30 de zile la zilele de lucru.
"Am doua lucruri care nu-mi plac : 1. nu imi place sa fiu furat si 2. sa ma anunti cu o saptamana inainte de a pleca!" i-a spus patronul inainte de a da mana cu ea.
Si uite asa, a intrat Corina pe piata muncii.
Prima seara a fost cea mai frumoasa. Multa lume noua, multi tineri in barul acela, multa muzica, ceva banuti. Dar a doua zi, cand s-a aglomerat, nu a mai fost asa frumos. Deja nu isi mai simtea picioarele si oboseala isi facea loc usor, usor. Programul trebuia sa fie de la 5 la 10, insa cum localul i s-a spus sa mai stea. A treia zi aceasi poveste. Nu s-a mai dus la examen deoarece era prea obosita. Nu este de bine!
A patra zi stia deja ca nu isi mai dorea sa lucreze acolo. A incercat sa il sune pe patron. Acesta nu a raspuns. A incercat toata ziua, nimic. Iar s-a dus la munca, desi ii venea sa ia tava si sa o sparga de podeaua barului. A cinci-a zi deja nu mai putea. Dupa ce a incercat toata ziua sa il sune, in cele de din urma i-a trimis mesaj patronului spunandu-i ce nu mai poate sta. Nu contau motivele, pur si simplu nu mai putea sta. Stia ca nu este pregatita pentru a munci. Voia acasa, voia sa se duca ea in bar si sa fie servita, voia sa stea la cafea nu sa o stranga dupa masa! Nu i-a spus toate astea, ci doar ca nu mai poate.
Patronul a fost nemultumit, insa i-a dat acordul sa se retraga si i-a spus ca imediat ce se va intoarce de acasa sa stabileasca cand se vor intalni pentru a-i putea da bani.
De aici incepe adevarata poveste a Corinei.

Va continua...

Intrebari :
Cat ati sta angajati intr-un loc in care nu credeti ca va potriviti?
Credeti ca isi va primi Corina banii pe zilele lucrate?

Alt interviu...

Ce mai ninge.. Sau stai sa ma corectez : ce a mai nins! Iarna nu a stat prea mult pe ganduri si s-a hotarat sa ne umple pe toti de respect, cu multa zapada. Si frig! Avand in vedere ca nu ma aflu tocmai in mediul meu (sa ne aducem aminte ca vara este anotimpul in care ma regasesc cu totul), cu venirea iernii am ramas in pana de drumuri si de idei. Si totusi, asta nu ma impiedica sa mai scriu din cand in cand pe aici :P.

Ultima intamplare? Ce ar fi sa scriu despre cel mai recent interviu la care am fost. Ei bine, nu a fost chiar interviu, dar atat timp cat a implicat obtinerea unui loc de munca, pot incadra acea intalnire ca interviu. Joi dimineata, m-am trezit ca de obicei destul de devreme si ca niciodata , in loc sa imi fac dus si sa fac cine stie ce pentru scoala, m-am proptit mai bine in pat si am inceput sa ma uit la seriale. Cand deodata, imi bate cineva in "poarta". Sor'mea apare toata un zambet spunandu-mi ca mi-a facut rost de un interviu. Aproape ca mi-a picat laptopul din brate, dar pentru ca este "pretiosul" meu, am reusit sa ma abtin si sa ma limitez la o imbratisare calduroasa fata de sor'mea. Si uite asa, imbracata la tol festiv (mai exact, ce imi ramasese curat, deoarece se apropia venirea acasa si am lasat maldarul de toale murdare sa se mareasca), cu cateva cv-uri in mapa, m-am trezit in fata locatiei unde aveam "interviul". 

Sediul unei reviste cu iz turistic cu o nota religioasa. Am fost invitata sa iau un loc si mi s-au explicat posibilele activitati pe care le-as avea de indeplinit in cadrul firmei :

- Sa fac site-ul firmei. Pas, nu ma pricep la asa ceva.

- Sa iau interviuri. Hmmm... Nu stiu daca ma pricep la asa ceva, dar suna interesant.

- Sa primesc carti si articole si sa fac rezumate... Eu zic ca ma pricep, dar nu stiu daca va si place :P

- Sa distribui revista. :| No thaaanks!

In orice caz. Am primit un numar al revistei, pentru a vedea cum arata. Revista jumatate turistica, jumatate religioasa. Ma intreaba domnu' daca sunt catolica sau pocaita. Apoi imi da niste cuvinte sa compun texte, lucru ce imi trezeste destul de mult interesul. Plus "imbracarea" unor poezii cu imagini. Toate bune si frumoase, pana cand vine si ultima intrebare : 

"Ce faci seara inainte de somn?"

Eu, dupa tema religioasa a intalnirii, ma uit la domnul respectiv cu o spranceana ridicata si il intreb "D-voastra ma intrebati daca imi fac rugaciunea de seara?" :|

Dansul, destul de surprins, ridica la randu-i o spranceana si ma intreaba "Faci rugaciunea de seara?"

"Nu!", desi uneori chiar o mai fac :P

La care domnul adauga "Bine domnisoara, dar totusi, inainte de somn, va uitati la un film, cititi o carte?"

Cand realizez ca de fapt il interesa ce fac in timpul liber, ii raspund ca mai citesc din cand in cand o carte. Si ies.

Timp de 15 minute am ras intr-una, gandindu-ma la cat de idioata sunt. Imi veneau in minte doar cuvintele "D-voastra ma intrebati daca imi fac rugaciunea de seara" si incepeam sa rad iar. Si ma intreb de ce nu ma angajez? :)))

Hai la munca!

missy eliot-work it

Dupa un vis ciudat, in care m-am luat la bataie cu un doctor care m-a jignit (!?!?!?! don't ask!), dimineata mea se indreapta spre o dimineata extrem de irascibila. Simt cum furia clocoteste in vene si cum senzatia de "cap in gura" (repet, pentru ca nu-mi asum aceasta expresie : Ana said it!) isi face loc incet, dar sigur. De ce? 

Primul lucru pe care il fac dimineata, dupa ce deschid ochii, evident :)), este sa imi verific mailurile. Astazi, mi-au sarit ochii pe primul mail din lista, si anume newsletter-ul 9AM. Ce credeti voi ca scria in acesta? Ca in noul cod al muncii li se dau mult mai multe drepturi angajatilor!! Ca sa citez titlul 9AM : "Multa munca, putin drepturi."

Dragii mei cititori lucratori, asta inseamna ca incepand cu data la care va fi aprobat acest nou cod, concediul vostru de 2 saptamani va deveni istorie! In noul cod al muncii, nu se vor mai acorda concedii mai mari de 10 zile lucratoare. Astfel, de Craciun, in loc sa fiti fericiti de pe 24 decembrie, pana pe 7 ianuarie (sper ca am calculat bine), o sa va duceti la munca beti pe data de 2 ianuarie. Da! Ca doar in Romania guvernul are impresia ca clasa muncitoare sta si freaca buha tot anul, motiv pentru care trebuie sa li se mai taie din concediu!

Dar sa nu ne oprim doar aici, ca ar fi prea putin hilar! Domnii distinsi ministrii, care stau toata ziua si isi uzeaza c*rul pe scaunele de la parlament, considera ca angajatorii nu au indeajuns de multe drepturi asupra concedierii angajatilor. Adica, de ce sa mai faca manarii pentru a da afara angajatii, cand o pot face in vazul lumii? Sa se mai chinuie saracii cu actele pt eliminarea unui anumit post, sau sa isi mai dea interesul fata de angajatii care nu au nici o vina pt inactivitatea lor? Nuuu, acum au dreptul sa ii bage in concediu fara de plata, sa le micsoreze perioada de munca sau chiar sa ii dea afara, fara a mai fi obligati sa desfiinteze si postul (cum erau obligati sa o faca in cazurile in care nu au un motiv bine stabilit).

Dar stai, ca totusi avem si noi o facilitate : nu putem fi concediati in concediul paternal. Va multumim!! Sunteti extrem de generosi!

Aaaa si inca un lucru. Stiti cum stateam inainte cu preavizul? Adica eram obligat sa mai muncim 15 zile la vechiul loc de munca, bla bla bla? Ei bine, acum trebuie sa stam cel putin 25 de zile! Ca doar forta de munca este limitata in Romania!

Si acum, tineti-va bine absolventilor, s-a marit perioada de proba in cazul noilor angajati. Ce ziceti? E ca asta e buna? Dupa ce ca oricum nu ne gasim locuri de munca, dupa ce ca oricum angajatorii cer si luna de pe cer la angajari, acum ne pot da afara mult mai repede. Supeer.

Noh, astea fiind spuse, va invit sa continuati lectura noului cod al muncii, si sa va indoiti spatele de pe acum, ca nu are sens sa asteptati un an intreg pt asta!

P.S : Andreelor (me included) :

La multi ani, si la multi bani,

Sper sa faceti gologani,

Nu la munca, ci la soare,

nu in Ro, peste hotare! :D :*