Astazi, ca si ieri, ca si alaltaieri, a fost o zi mai lunga. Nu am avut o singura ocupatie, insa nici nu am fost plina pana peste cap de lucruri ce nu suporta amanare. Intamplator, a trebuit sa merg si pana la banca sa scot o suma mai marisoara de bani.
Si ma indreptam eu copacel, copacel spre banca cand langa un 4X4 negru, se afla un baiat negricios ce se uita in jurul lui si baga mana prin geamul intredeschis. Primul meu gand a fost ca tipul este un hot. Avea o fata dubioasa si se comporta ca un individ ce se teme ca ar putea fi prins asupra faptului. Si-a ridicat capul spre mine si pentru o fractiune de secunda m-am uitat in ochii lui. Acum stiam sigur ca este un hot. Cel putin, asa imi spunea instinctul.
Daca va asteptati la o poveste care se termina cu mine tinandu-l pe respectivul baiat in fata proprietarului masinii si eventual chemand politia, va inselati si puteti inchide linistiti pagina pentru ca nu as vrea sa ma judecati si nici sa imi pierd urma de respect pe care cred ca o am din partea casei. Mi-am uitat hainele de erou acasa si am facut ceea ce face o Romanie intreaga cand vede un infractor... intoarce capul si isi vede de drum!
Am inceput sa imi caut scuze cum ca mai bine ma fac ca nu vad, deoarece nu as vrea sa ma urmareasca si sa imi fure urma de bani pe care vreau sa o scot. Sau poate nici macar nu este un ciorditor de speta joasa (eee daca s-a bagat asa la un Touareg cu siguranta nu e un ciorditor infim) si poate este nepotul proprietarului care vrea sa asculte muzica, dar nu deschide usa. Daca o dau in penibil si creez o mare flacara acolo unde nu e decat o scanteie?
Vinovatia a inceput sa ma plesneasca peste ceafa si m-am uitat in jurul meu pentru a vedea daca totusi nu pot scoate tricoul cu SC (Super Cata, in cazul in care nu v-ati prins!). Mda, 2 doamne care merg pe langa mine, si mai multi "neni" pe langa o masina, fix langa 4X4. Vinovatia s-a oprit din palmuit si ne-am pus amandoua pe gandit. Nu cumva imi fac mustrari de constiinta degeaba? Adica eu care sunt la distanta pot vedea culpabilitatea din ochii baiatului si oamenii in toata firea de la 5 pasi de el nu vad nici o problema in atitudinea lui? Am rasuflat greu si m-am postat in fata bancomatului. Am scos banii si cu ochii in 4 m-am indepartat de locul faptei.
Nu sunt mandra de atitudinea mea. Imi caut scuze cum ca sunt fata, cum ca ma putea urmari la camin si aici nu stiu pe nimeni care mi-ar putea sari in ajutor in cazul in care apare vreo gasca pusa pe scandal.. Si cate si mai cate alte scuze. Intotdeauna sper ca atunci cand va fi cu adevarat ceva important sa nu clachez si sa nu se intample vreo nenorocire pe care as putea-o intampina, insa daca ma raportez la amanunte micute, precum acesta, realizez ca intr-o situtatie mai dificila ... Dar hai sa nu o spun cu voce tare si sa raman cu speranta ca daca imi va sta in putinta voi preveni ...
If you don't understand any of the things written here, well, feel free to ask anything :)))
When things get complicated, clap your hands, take a deep breath and punch the sun of a ... who complicates them! I'm a simple girl and I live a simple life. I hate pink, but I love Pink, I hate getting up in the morning, but I love smelling the morning air, I like cutting my hair, but I love waving it as soon as I hear the sound of Within Temptation's "Ice Queen". Sometimes I don't know what I want in life, but there's always someone that helps me find myself. Why am I telling you all this? Cause this is one of the few moments when i want to be honest. And this is one of those moments when I don't know where I am and I don't know where to ask for instructions. I lost my "What to do when there's no way out" handbook. Maybe is the beer talking, maybe it's my time of the month, maybe is just who I am, maybe this is a coincidence and you are reading the wrong page, the truth is that I need you in my life. This is all for you! I need you to tell me that I'm great and that even if I say some stupid nonsense you understand me completely. You, the one that makes me see myself as the best there is. Some say that behind a great man is a smart woman, I say that behind a smart woman is a great fuck. :)) Joke. Let's get back to where I was.
Hey you! Missed me? I'm back! Back on the blog, back at my life, back at myself. I missed you too. Well... not just you, I missed your sugar free coffee, even if I love it with extra sugar, I missed your fake smile at my lousy joke, I missed your hand on my back and the ...
Will you marry me? Yes, I'm talking with you! I want to merry you. OK, not you, but your smile, your eyes, your mouth, your hands, your walk, your words, your everything. I want to live with them for the rest of my life! I want to get up in the morning and drink that lousy coffee that you are so proud of, I want to argue with you on how to make the bed or on where should my books stay, next to your video games or on top of them. I want to yell at you cause you never let me take my shower in the morning, and I want you to always come at me with your silly explication "it's your fault, cause I get naked when you take your bath". I want to look at my phone all day long and wait for that text where you tell me that you have a sexy client, just to make me angry. Cause you know how angry I get when you start with your female stories. I want to walk with you in the park, hand in hand, even if I hate it! Actually, I stopped hating it since I've known you. But I won't give you the satisfaction of telling you that, i know you'll get cocky. That's not all, but I want to eat a cookie before I finish! Ah, it's not the greatest cookie ever, but hey, you still can't remember that I hate vanilla!!! I hate you not remembering, but hey, you can't be perfect, no? If you like vanilla, but agree to see the movies I like, I won't get so cranky! Honest!
Inainte de a da drumul povestii pe care, sincer sa fiu, inca nu am ales-o, trebuie sa va spun ca ceea voi face alaturi de „Just Cata” va reprezenta o premiera pentru mine. Nu stiu daca ea a mai facut-o pana acum, insa pentru mine e „for the first time”. Suna romantic, nu-i asa? Si eu m-as gandi la fel si fel de lucruri, insa va rog frumos sa nu va ganditi la chestii interzise minorilor pentru ca nu este acel „for the first time” din piesa celor de la The Script, ci este ceva cu totul si cu totul diferit. Ei bine, pentru a nu va mai tine pe jar, eu si Cata vom face un schimb. Nu va fi un schimb de parteneri pentru ca nu avem (sau, ai Cata ?) si nici de altceva (desi cainele ala de mai sus e dragut, am si eu unul, asa ca...) viu, ci va fi un schimb de bloguri. Cu alte cuvinte, va fi un schimb de postari. Adica eu pe ea si ea pe mine, sau ea va posta pe Titanya (link) si eu voi posta, de fapt postez chiar acum, pe „Just Cata”.
Sincer sa fiu, nu prea am ideea ce va posta ea pe blogul nostru (eu si daninho), insa sunt absolut convins ca va fi ceva super tare si super atractiv pentru toti cititorii. Sa fiu si mai sincer, daca pot sa ma exprim asa, nici eu nu prea stiu ce o sa postez pe blogul pe care „ma plimb” in prezent, fapt pentru care voi face un apel. As apela la cititori, insa asta este imposibil, fapt pentru care voi apela la propria memorie.
Hm...despre ce sa scriu eu oare? Gata, stiu. Voi scrie ceva despre Australia, tara-continent in care am locuit in perioada 2008-2011. Dar ce pot scrie despre Australia pentru a nu adormi cititorii ? Canguri ? Nu. Nu suntem la Animal Planet aici. Kylie Minogue? Neh. Cred ca e satula lumea de ea. Mancarea australienilor ? No. Nici nu vreau sa-mi amintesc de obezii aia! Caldura, plaja, Great Barrier Reef, insule exotice etc ? Nicidecum. Inca e rece in Romania, asa ca nu vreau sa-mi amintesc de faptul ca am renuntat la locul ala ciumeg. Daca nici una, nici alta, despre ce naiba as putea vorbi ? Aaa, gata, stiu, voi vorbi despre „contactele” mele cu civilizatia de acolo, cu oamenii locului, cu strainii veniti in Australia din toate colturile lumii, cu fetele pe care le-am intalnit, cu parerile lor (nu doar a fetelor) despre Romania. Daca toata lumea este pregatita: actiune-motor!
Daca nu stiati, Australia este un fel de magnet pentru absolut toate nationalitatile existente pe Glob. De la americani, sarbi, croati, canadieni, japonezi, chinezi, indieni, columbieni, arabi, argentinieni, coreeni, si lista poate continua la nesfarsit, orice etnie o poti intalni acolo. Ca de obicei, in momentul in care intalnesti un strain, formalitatile se rezuma la un dialog de genul: Where are you from?…I’m from…iar apoi, in functie de caz, conversatia se dezvolta sau..daca nu, se sfarseste printr-un mediocru “Ok! See you next time! (un fel de “pleaca ba de aci ca ma plictisesti”). Spre surprinderea mea, majoritatea persoanele pe care le-am intalnit nu erau total pe dinafara la subiectul “Romania” ( R ), in sensul ca mai stiau cate ceva. Primul strain pe care l-am intalnit a fost… ia sa vedem cine ghiceste…un Australian?-gresit!…un Chinez ? -surprinzator, dar de asemenea gresit. Hai sa nu mai prelungesc tensiunea si sa va spun ca primul pe care l-am intalnit a fost un turc. Da, un turc pe nume Kerem (el isi spunea Kevin). Conform asteptarilor era as la subiectul “R”, nici n-avea cum sa fie altfel avand in vedere ca era microbist. Am intalnit si multi asiatici, foarte multi, impresionant de multi, enorm de multi, incomensurabil de multi…mai dati-mi voi niste epitete ca sunt in pana de idei. Luand-o intr-o ordine aleatorie, imi amintesc ca eram la scoala ( studiind engleza) si tot asa, am dialogat cu o fata din China (numele imi scapa, aspectul nu…cel intelectual) care, la subiectul “R” n-a fost prea la curent dar, avand in vedere “aspectul”, i-am dat nota de trecere pentru ca cel putin stia ca exista aceasta tara. La situarea geografica m-a intrebat daca nu cumva Romania este o tara din Africa ?! si…mi-a fost greu sa neg din prima, dar pana la urma i-am zis: “Nu, nu suntem din Africa…” cel putin nu ca plasare geografica.
Intalnirile mele inter-etnice nu s-au oprit aici si au continuat cu un indian (lu’ asta i-a placut relieful Romaniei), un arab ( stia ca suntem latini), un german ( asta auzise de Shtoia Bucharest), un australian ( asta era prea cult pentru mine…ma luase cu George Enescu), un alt australian ( tipul era intrigat daca a existat sau nu Dracula in Transilvania; nu mi-a parut simpatic si i-am zis DA..a fost, si inca cum) si, cum era de asteptat multi chinezi ( printre cunostiintele lor despre “R” s-au numarat “Haghi”, adica Hagi, Nadia Comaneci sau pretinu’ Dracula).
Ultimul pe lista noilor cunostinte a fost un coreean cam la 35-40 de ani pe nume Lee Sun Park. Asa la prima vedere puteam sa pariez ca habar nu are ca exista Romania pe harta, dar ulterior aveam sa ma insel amarnic. Imi amintesc ca la auzul numelui de “Romania” fata lui pur si simplu s-a luminat. Pe moment crezusem ca “Romania” o fi insemnand ceva in limba lui, de genul “te iubesc” sau stiu si si eu, un alint…Ma gandeam sa fug naibii de langa el ca cine stie ce intentii “prietenesti” are in gand. Pana la urma am riscat si am zis sa continui discutia sa vad incotro…Si nu, nu era de cealalta parte a “baricadei”, ci pur si simplu stia foarte multe despre Romania, mai ales despre nea Nicu despre care avea numai cuvinte de lauda (oare de ce nu ma mir?). Dupa un timp chiar m-am plictisit si, mai mult sau mai putin direct, i-am zis ca nu “gustam” comunismul la acea vreme ( gustam altceva, la sanul mamei)
Asadar, asta este Romania in ochii strainilor. Buna sau rea ea e tara noastra si ne mandrim cu ea. ( injuraturile voastre la aceasta afirmatie sunt bine-venite pe blog de fata sau pe adresa personala, oferita bineinteles la cerere).
Acestea fiind spuse, va las cu proprietarul de drept al acestui superb blog „Just Cata”.
DUKE ELLINGTON / JOHN COLTRANE - In A Sentimental Mood
Incerc sa-ti scriu ceva iubito, dar frazele-mi sunt goale cand mana atinge foaia. Ma uit la pielea ta catifelata si ma intreb cui i-ai gresit de te-ai ales cu mine. Atat de fina si firava, un pui pierdut de cuib si mama, te-ai strans la pieptul meu fara de teama si m-ai lasat sa te iubesc. Căci te iubesc! Sperante am o mie-n viata asta, dar a mai mare dintre toate esti tu. Oh, de-ai stii cat de usor imi e sa te visez cu ani cernuti pe umerii tai goi, cu aceeasi privire jucausa, la sanu-ti plin tinand al nostr' copil. Iubito, esti frumoasa! Si asa ai sa fii si atunci.
Mi-aduc aminte ziua cand te-am zarit in departari. De-atunci stiam ca esti a mea. Si tot de-atunci radeai din toata inima. Si sa te-auda lumea. Nu te-ai schimbat deloc! Si cati mai pot spune asta despre iubirile ce sunt? Mi-ai spus ca eu eram cel mai de ras, dar nu-mi pasa. Daca asta insemna sa stralucesti ca un soare, atunci as fi stat si-n cap sa iti fur albul dintilor si sunetul cristalin atat de clar.
Iar ma privesti zambind. Stiu, nu-ti place seriozitatea intiparita-mi pe chip. Cearta-ma, doar pentru a ma impaca; trage-ma spre pat si invata-ma sa te rasfat asa cum vrei tu. Iubeste-ma, iubito, căci eu te iubesc oricum!
Nu. Nu este o alta zi in care m-am trezit brutal la o ora mult prea matinala. Daca la un moment dat am dat vina pe altii, de vreo cateva zile e numai vina mea. Probabil ca ceasul biologic incearca sa imi spuna ceva si eu fac pe proasta. Astazi nici macar nu mai pot spune ca m-am trezit la 8, ci la 7:45 cu un "Nu iaaar!" intiparit pe buze.
Si mi-am adus aminte de povestea pe care voiam sa o scriu in urma cu ceva timp. E cam asa :
"Barbatii imaginari din viata mea imi ocupa tot timpul" se auzi spunand cu voce tare in timp ce se opri in mijlocul trotuarului. Era atat de bulversata de faptul ca abia acum are curajul sa scoata acea fraza ce o bantuia de cateva saptamani, incat nu mai baga de seama putinele persoane ce treceau pe langa ea si se uitau ciudat.
"Ma intrebam de ce nu reusesc sa ma implic intr-o relatie? Pai daca sunt prea ocupata sa visez la ceea ce ar fi putut fi cu cei ț-șpe tipi cu care am fost. Si macar de as fi fost cu toti. Rahat! Daca imi place vreun pic de laptar, nu ma uit lasciv la el, ci imi ocup toata ziua imaginandu-mi cum ar fi viata mea cu el. Si daca nu e laptarul, ma gandesc la Razvan. Si daca nu e Razvan, ma gandesc la vecinul de la 2 cu care nu am vorbit niciodata si care trece pe langa mine de parca as fi mobila scarii, nu o persoana." Isi puse mainile in cap si ofta greu. Voia ca prin acest oftat sa isi scoata toate gandurile infecte din cap. Stia ca este greu, dar necesar.A pus in balanta toate reusitele ei si din pacate, balanta s-a inclinat catre viata personala pe care o pusese in stand-by. Era mult mai usor sa viseze, dar sa isi vada in continuare de cariera. Asa nu suferea, iar competentele ei nu aveau de suferit. Nu perioada de indragosteala, nu ras tamp, nu nimic.
"Si ce dor imi e de rasul tamp! Si de durerile de stomac atat de placute. Si de strangerile de mana. Am nevoie de o banca! URGENT!" isi spuse hotarat. Isi indrepta spatele arcuit de greutatea gandurilor si porni apasat spre parc.
"Cum schimbi o gandire de o viata, dar proasta, cu alta sanatoasa, dar noua?" isi spuse in timp ce se aseza pe banca. Alesese partea cu lacul, deoarece asa nu se mai intreba nimeni de ce se uita in gol, sperand ca totodata nu se va apropia nimeni ca sa o auda cum scapa 2-3 vorbe. "Alt defect! Cine naibii mai vorbeste cu sine? Stai ca nu m-am exprimat corect! Cine naibii mai vorbeste cu sine, cu voce tare, in public??? si o mai si recunoaste?"
"Si totusi? Cum sa schimbi o gandire de o viata? Inca de mica imi imaginam cum ar fi fost viata daca as fi fost bogata. Niciodata nu m-am plans ca nu am dulciuri, niciodata nu m-am plans ca nu am papusi indeajuns de frumoase. Si asta de ce? Pentru ca in mintea mea mancam intotdeauna cele mai de seama bunatati, iar papusile mele erau Barbie, eventual aveam si un Ken si un palat pentru ele. Copilaria mea a fost atat de frumoasa, incat la liceu, in loc sa imi vad de relatii cu baieti reali, m-am sarutat de o mie de ori cu dragostea mea ascunsa, baiatul cel mai curtat din clasa. Si cand am realizat ca nu va fi niciodata al meu, abia atunci m-am hotarat sa ma sarut cu un necunoscut. Doar sa ii fac in ciuda mintii mele atat de inselate. Si ce urat a fost. Mai tarziu, cand toate fetele sufereau dupa primele lor iubiri, eu inca traiam fericita cu gandurile mele, ce ma aparau de toate neplacerile. Nu pot spune ca nu am trait viata. Ca am trait-o. Insa nu am trait dragostea."
Se uita la cat de linistit e lacul. "Daca as fi putut sa ma nasc lac, ar fi fost totul atat de usor. M-as fi indragostit in fiecare primavara de copacii de langa drum si de florile atat de frumoase. As fi iubit pasarile ce se aseaza atat de lin pe apa si se joaca intotdeauna nevinovat. Dar nu sunt lac. Nici peste, nici pasare. Sunt un eu. Si cat de greu e sa fii eu. Cum schimbi o gandire de o viata?"
I want to start writing in English so .. everybody could read what i write. Even some foreign friends or relatives.
In the first place, I would like for you to excuse my mistakes (because I'm sure there will be a lot of them) and if it's not too much to ask : please help me correct them (the mistakes I mean). I sure hope that with the help of some of my friends and readers I can improve my English to the point where it will be understood by all of you.
Well, a couple of days Iris (it's her birthday today so I will use this post to wish her all the good in the world! My brother too!) gave me a task to accomplish and that task was : what is your favorite memory?, and I intend to solve that task through my blog.
Here it is :
My favorite memory shouldn't be that hard to pick. Or at least that was the first thought that came through my mind when I heard about the task. But as time passed I realized that it's not the easiest thing to choose. I have a lot of memories, some are nice, some aren't so nice, but all of them made me who I am. So, I won't tell you my favorite memory. I'll tell you one of the many favorite I gathered.
It was my second year at the University from Brasov and the first year in the other student's campus. Colina. It was much closer to the University's teaching buildings but it was very far from the places where the friends I've made as a freshman lived. I thought that it had to be a way to move back to my former room. But it wasn't. So one morning i realized that I was stuck there. So I took my book and my cigars (i was smoking back then) and went on the hallway to read. I would have preferred my bed, but it was a non-smoking room so.. that was my only choice. I sat on the cold floor, lighted my cigar and started reading, when all over the sudden the door in front of me cracked open. From there, a girl with red hair and the most beautiful eyes I had ever seen stepped out. She looked at me for a slight moment, put a cushion on the floor and next to it a big cup (It was rather a very deep soup plate, but she calls it cup!!). She went back into the room, only to return with a book in her hands. I couldn't believe my eyes. I wasn't the only nut that at 8:30 a.m. read a book instead of sleeping like the rest of the students!
Inside I was all sunshine and happiness but i surely could not let the emotions get out, because i would only make her think that I am a freak! So i continued reading, even if with one eye I was still contemplating her. Until I realized I knew her from somewhere. DAMN!! She was one of those mean evil girls that usually spent all day long on the hallway!!! Yes! She was one of them for sure! A couple of days ago i came from school and there they were! Like this block's furniture! The furniture that you can't get rid off because it belongs to the owner. Well, as they sat there, with their legs all over the floor, not only they spooked very loud, as though each and every one of them had a hearing's aid, they smoked like their home country is Turkey!! Like they had to produce enough smoke as to hide the walls from their behinds. And that's not all!! When i got near them, not even one of them had the courtesy to lift their feet. I had to jump like a rabbit. And even so one of them looked as me as I was the bad guy in that story!! RUDE!! I hate them!!! I HATE..
"Excuse me... Can i bother you with a question?" i heard her say.
I raise my head from the book and look at her. I can't see the evil i thought i saw a couple of days ago.
"What?"
"I was curious about the book you are reading... What is it's name?"
"Aaaa... the book I'm reading? It's called Ivanhoe and i just started reading it. It's about a knight that helps people with his bravery. I love the action and this book has plenty!"
"Really? I like most the books that have an interesting plot. Something with ..."
And that was our first conversation. We talked about the books we read and we loved, the books that we wanted to read, the movies that we liked... and the hours just passed by us. We meet again the next morning. And the morning after that.
Now... after more than 5 years, even if I don't see her every morning, I still like to talk with her about books and movies. Life and weather. Love and friendship.
That's it Iris. U can correct this whenever you want.
Dear readers, once again EXCUSE MY AWFUL WRITING!! IT WILL GET BETTER WITH EXERCISE!
Tocmai ce m-am intors de la teatru. Teatru "Sica Alexandrescu" din Brasov! Si sunt foarte entuziasmata de piesa pe care tocmai am vizionat-o si de publicul foarte incantator in care am avut onoarea sa ma aflu.
Prima surpriza pe care am avut-o, in autobuzul cu care ma indreptam spre teatru am aflat ca este foarte multa lume care cumpara bilete si exista posibilitatea sa nu mai gasim locuri. Nu stiam ca teatrul este atat de apreciat in acest oras. Am mai fost la opere de teatru si ce-i drept nu s-a intamplat sa fie sala goala, insa erau premiere si era normal sa fie lumea interesata. Insa asa? La o piesa ce a mai rulat? Bravo brasoveni!
O alta surpriza a fost sa ma strecor printre persoanele ce se aflau in holul teatrului si asteptau cuminti deschidere portilor. Nu tu oameni care sa vorbeasca tare, nu tu pitzi care sa isi verifice tinuta in geamul tablourilor, nu tu mutre morocanoase. O multime foarte linistita, care isi discuta asteptarile vizavi de piesa sau poate locurile bune pe care le-au primit.
Cea mai mare surpriza am avut-o in timp ce asteptam sa inceapa piesa "Un cuplu ciudat". Ma uitam la decorul amenajat pe scena si ma intrebam oare cum va fi piesa, cand m-a rugat cineva sa imi dau picioarele pentru a putea trece. M-am ridicat de pe scaun si am inceput sa ma uit in jur. Numai tineri. In grupuri, cupluri sau singuri. Tineri! De varsta mea, mai mici, la facultate, la liceu. Exista tineri care aleg teatrul in locul unui bar sau ale unei convorbiri in fata blocului. Pentru prima data, m-am uitat zambind la tinerii de langa mine. Este o imagine frumoasa, credeti-ma, ca in "Liceeni" cand asteapta elevii cuminti venirea profesorului sau a formatiei care va face spectacol. Ca intr-un film de calitate.
Acum sa vorbesc un pic si despre piesa. "Un cuplu ciudat" este o piesa foarte activa, in care publicul simte prezenta realitatii. Glumele sunt bune si nu de putine ori ne-am simtit cu totii obligati sa aplaudam prestatia buna a actorilor ce au fost foarte carismatici si inca de la inceput au trait intens rolul. Personajele principale sunt doua femei care ajung sa locuiasca impreuna din cauza barbatilor, una fiind divortata de 2 ani, cealalta fiind recent parasita, iar pe langa ele sunt prietenele lor care pipereaza putin situatia.Va sfatuiesc cu cea mai mare caldura sa va duceti la piesa, deoarece veti rade din suflet (garantat) si nu va veti mai satura de personaje.
Replica pe care am retinut-o si care mi-a placut cel mai mult a fost
"Adica imi lasi impresia ca vrei sa plec" spune Flo in timp ce Olive ii face bagajul.
Olive isi pune mainile in cap si ii raspunde scrasnind din dinti "Nu Florence, nu iti las impresia! Iti spun clar : VREAU SA PLECI" (am ras ca apucata!!!)
