Stire

Uite o STIRE care mi se pare interesanta! Sa mergi la teatru, la o piesa nonconformista, la o ora nonconformista.
Piesa : "Dragostea dureaza 3 ani"
Ora : 22:00
Locatia : The Ark, Bucuresti
Despre piesa : „este un spectacol pe care poţi să îl revezi de sute de ori şi de care nu o să te plictiseşti niciodată recomandat spectactorilor dezinhibaţi şi lipsiţi de prejudecăţi, un spectacol neconvenţional, care anulează limita dintre actori şi spectatori. De fapt nici nu e un spectacol, e viaţa fiecăruia"
Sfat : daca sunteti in Bucuresti, si aveti vreun Andrei sau o Andreea prin preajma, care stiti ca s-ar bucura sa faca ceva neobisnuit cu ocazia onomasticii, cumparati bilete si  mergeti la teatrul de la miezul noptii!

ENJOY!

Ca sa fac o paranteza, acum cativa ani studiile aratau ca dupa 2 ani, daca unul din parteneri sustine ca mai iubeste cu aceasi pasiune de la inceput, inseamna ca este nebun, deoarece dupa 2 ani de zile, sentimentul de iubire este inlocuit incet, dar sigur, de alte sentimente precum respectul, obisnuinta si alte asemenea atribute care te fac sa ramai alaturi de un om toata viata. Desigur, majoritatea dintre voi stiu acest lucru, motiv pentru care trec la un alt studiu pe aceasi tema, care a avut un rezultat diferit. Cu o diferenta de vreo 2 ani, si anume, se pare ca esti considerat nebuna daca declari ca iubesti pe cineva dupa 4 ani de convietuire (ma rog, nu convietuire, relatie ar fi corect, dar convietuire mi se pare mie mai frumos :P). Anyhow, la sfarsitul zilei conteaza cand ai langa cine dormi linistit(a), nu neaparat daca il iubesti, te iubeste sau nu.

Zilnice

E asa de greu sa scrii anumite chestii cand stii ca multe persoane care citesc au fost implicate intr-un fel in poveste si nu vrei sa le ranesti sentimentele scriind o parere despre momentele care te-au "afectat", parere care nu caracterizeaza persoana in sine, ci doar momentul respectiv (sunt sigura ca doar de la aceasta fraza, multe persoane se simt cu musca pe caciula :)) ).
Ca atare, va intrebati de ce nu scriu zilnic? Ei bine, pentru ca inainte de a scrie, gandesc o poveste, care sa nu afecteze oamenii cu care interactionez, iar apoi ii adaug niste momente amuzante, pentru a nu va plictisi, si abia apoi ia nastere intamplarea pe care o cititi. Asta nu inseamna ca nu exista realitate in ce scriu pe blog, inseamna doar ca realitatea pe care o cititi aici este infrumusetata sau satirizata (mai ales cand vine vorba de propria-mi persoana) de multe ori.
Practic imi este mult mai usor sa plec de la o idee/dorinta/repulsie pentru a crea o poveste, decat sa relatez ce am patit intr-o zi.
De ce am inceput sa scriu despre asta? Pentru ca la comentarii, mi-a scris cineva sa postez zilnic cate ceva, stiri si chiar pareri de ziua care a trecut. Avand in vedere ca nu prea ma uit la stiri, o sa imi fie greu sa fac asa ceva :))) , dar din putinile "stiri" la care ma uit o sa incerc sa fac un top al celor care mi-au trezit interesul... Sper doar sa nu fie foarte "afumate"...
Gata.. .desi la inceputul acestei postari aveam o intreaga armata de idei, se pare ca a dezertat... Ce sa ii fac, a intrat neuronul in repaus... Asa ca, va doresc o duminica frumoasa si o lectura cat mai placuta!

From... with love!

Roses from the South

Asculta mai multe audio diverse

Spal vasele bosumflata. Ai plecat fara sa ma saruti si fara sa te uiti macar la masa nestransa si la teancul de vase care a ramas de aseara. Dormeam ai sa imi spui, dar nu o sa iti mearga de data asta. O sa incerci sa ma imbratisezi si razand o sa imi soptesti ca trebuia sa le las acolo. Sunt decisa sa nu te iert. Muscandu-ma de ureche si ciupindu-ma de solduri, o sa aplici metoda imbunarii prin gesturi tandre. Da! Deja iti stiu toate tertripurile mister. Hotararea mea insa iti va dejuca toate planurile ascunse. Suna telefonul si raspund la fel de imbufnata. Ma imbrac rapid si ma duc la prietena noastra. Daca are o treaba urgenta, o ajut. Parca vad ca o sa vii acasa si o sa ramai socat ca piticii nu si-au mai facut treaba. Asta e pedeapsa ta! Sac!

E, nu era chiar asa urgenta treaba. Nu mai sunt suparata si acum imi pare rau ca nu am reusit sa termin curatenia. Ar fi fost dragut sa te chinui putin. Acum va trebui sa te conving sa muncim amandoi. Ca apoi te inveti prost. Deschid usa casei si raman in prag. Un miros foarte placut de chec a invaluit holul de la intrare. Ma aplec pentru a ma descalta si podeaua miroase a a levantica. Dumnezeule, oare am gresit casa? Ma indrept speriata spre bucatarie, si pe masa, se afla un chec imens, rumen, din care ies aburi. In cuptor mai pare a fi inca un chec. Nu este nici urma de vase si totul straluceste in chiuveta. Te strig cu jumatate de gura, deoarece surpriza m-a lasat fara glas. Probabil esti in camera noastra. Totul este atat de curat. La intrarea in camera, fix pe prag, observ ceva. Ma aplec si ridic o petala de trandafir. Raman paralizata. Nu ma mai pot misca. Inima imi bate mult prea tare si parca as avea picioarele de plumb. Imi fac curaj si imping usa camerei. Usor, sa nu ma sperii. Probabil ca deja sunt rosie. Camera este toata imbracata in petale de trandafiri. Patul la fel (SHIT!! Iti dai seama ca o sa miroasa asternuturile a trandafiri!! BLEAH!!). Si in mijlocul patului, tu esti imbracat cu o pereche de chiloti cu ata, rosii, in centrul carora este un trandafir. Daca la inceput nu m-am putut misca de surprindere, acum ma abtin din rasputeri sa fac un gest total neindicat si nealocul lui. Incep sa imi strang buzele si lacrimi imi curg din ochi. Tu, ridici ochii si cu o voce sexi imi spui in timp ce bati usor locul de langa tine  "Iubito, hai langa mine..". Imi duc mana la gura, lacrimile parca nu se mai opresc si corpul imi este cuprins de un tremur. Am incercat, dar ochii imi cad pe trandafirul din dreptul... si nu ma mai pot abtine. Incep sa rad ca o apucata. Ma trantesc pe jos, ma tin de burta si rad de parca as muri in cateva secunde. El nu stie ce sa spuna si se pune in genunchi pentru a vedea daca sunt bine. Mare greseala. Rad in hohote, rad diavolesc si rad cum nu cred ca am ras vreodata in viata mea. Dumnezeule. Sunt o dereglata!! Nu ma mai pot opri. Deja pare ca ma inec de la atat de mult ras. Sunt mai rosie decat o patlagica si deja scot sunete ciudate care nu mai seamana a ras. Dar jur ca nu ma pot opri! Cand te vad ca vrei sa vii sa ma ajuti, ridic mana, deoarece nu mai pot vorbi, si incep cu un alt val de hohote. E clar! O sa rad de tine pana la adanci batraneti! De tine si de trandafirul tau.

Dupa o ora...

Inca mai rad cand ma gandesc la cum aratai cu trandafirul la... Dar te iubesc mai mult ca niciodata. Ma musti de nas si imi juri ca este ultima oara cand imi mai faci o surpriza. Iar incep sa rad si te iau in brate pentru a ma ascunde la pieptul tau. Iti multumesc ca existi!

(Avand in vedere ca aceasta idee mi-a fost cumva inspirata de Johann Strauss si de Alin, o sa transmit si un mesaj cu dedicatie din partea celui de-al doilea

"Imi pare rau ca sunt idiot uneori, dar asa suntem noi barbati,

Te iubessc Simona!")

Buna Dimineata!!!

Buna dimineata LUMEEEE!!!
Hai sa spunem impreuna cele 2 cuvinte : te iub.... :)))
E soare, e caldura si suntem inconjurati de oamenii care au iesit din gaoace!! Hai sa mai incercam o data : te iub... :D
Bine, bine, sa luam micul dejun si apoi sa fim veseli :D! Te iubesc!

Ro!

Ce frumoase sunt melodiile romanesti. Ce usor e sa retii si sa intelegi versurile din limba materna si ce drag trebuie sa simti atunci cand le intonezi cuiva. Inchizi ochii, iti apar imagini pitoresti si caldura din suflet te invaluie cu totul. Iti iei prietenii in brate si razand le canti ultimele strofe care ti-au placut.

Sau cand simti o durere. Lacrimile iti curg pe obraji si in pumni tii strans o perna. Sunetele sunt mai puternice si te ating mult mai rapid, te regasesti in fiecare vers si te intrebi de ce tocmai despre tine canta. Lasandu-te usor pe vine sau intinzandu-te pe gresia rece, lipind obrazul de cea din urma placa, te uiti in gol si chitara de pe fundal te plange.

Sa ne aducem aminte de melodiile romanesti. Sunt multe care imi plac, sunt multe pe care le-as pune acum aici, dar nu o sa pun decat cele la care m-am gandit acum!

Daca aveti melodii romanesti de care doriti sa amintim, lasati comentarii :D.

Outdoor Experience

Katy Perry - Firework

Joi dimineata, am alergat in stanga si in dreapta pentru a imi putea depune dosarul pentru a-mi oficializa inscrierea la niste cursuri, si cand am ajuns la secretariat, am aflat ca una din activitatile pentru stagiul ce urmeaza este aceea de a escalada. Dintr-o data m-am inrosit ca un rac, la gandul ca o sa ma fac de ras printre necunoscuti. Hello, multi participanti la Amazing Race, si cand zic de ei, nu ma refer la tati, persoane mai solide sau cine stie ce vulnerabilitati au mai ajuns pe acolo (ii respect pe toti, sa nu ma intelegeti gresit!), ci la persoane cu conditie fizica! Dupa cum spuneam, multi participanti nu au reusit nici macar sa ajunga la jumatatea panoului, ce asteptari sa am eu, care abia de 2-3 saptamani am inceput sa urc si sa cobor colina (asta intrand la capitolul exercitii fizice!). Deja ma vedeam agatata de prima priza, urland ca nu mai pot si sa ma dea cineva jos. :| JENANT!

Pe langa asta, cand am ajuns in camera, am realizat ca sunt total nepregatita pentru asa ceva! Adica bietii mei bascheti sunt prapaditi, treningul imprumutat de la mama imi sta mai lung si mai larg ca niciodata (si este din catifea, cah!) si am fost in pragul unei depresii de zile mari. Dai si suna prietenii, apropiatii, colegii, fostii colegi, cunostinte, toata agenda, ciocane la usi prin camin, iesi in fata caminului, in strada, opreste masini, doar doar m-o scoate si pe mine cineva din impas. Nu a avut cine! La ora 19:20, joi seara, in timpul unui laborator, disperarea mea atinsese cote maxime, cand am ridicat capul spre calculator (unde nu stiu cum, eram logata pe mess :-") si mi-am adus aminte ca nu eram chiar atat de singura. 3 ore mai tarziu, ma aflam in bucataria fetelor, cu o pereche de adidasi seriosi si o pereche de pantaloni de trening in care ma simteam mult mai bine.

Cand am ajuns in camera, mi-am facut rapid bagajelul, si m-am aruncat in pat plina de ganduri pozitive si negative... ok eram mai mult in emisfera gandurilor negative, si am adormit cu gandul la cat de ciudata o sa fie aceasta experienta!

Va continua...

Outdoor Experience

Au trecut 4 zile de cand nu am mai deschis laptopul, de cand nu am mai intrat pe mail, de cand nu am mai stat cu orele la telefon si de cand am parasit Brasovul pentru a pasi intr-o experienta in aer liber organizata de scoala. Au fost cele mai pline 4 zile pe care le-am avut, dupa o perioada extrem de mare de timp in care programul meu suferea de o rutina dureroasa. Aceste zile au fost pline de neprevazut, oamenii demni de a fi cunoscuti, corzi, manusi, bârne, padure, poteci si creste ale muntilor.

Miercuri dimineata, adica cu 2 zile inainte de marea plecare de la 8 dimineata, am deschis site-ul oficial pe care am gasit poze de la stagiile anterioare organizate de scoala. Cu ochii ingroziti, am vazut oameni tinuti  pe bratele altor oameni, pozitii neobisnuite ale participantilor (hey, lasati prostiile deoparte! ca nu era nimic xxx), treceri printre plase realizate din sfoara, folosindu-se de oameni, fara a se atinge solul, si alte asemena grozavii ce imi pareau nerealizabile. Pentru prima oara, am constientizat, ca eu in 2 zile o sa plec cu niste persoane straine, intr-o excursie de 3 zile jumate, iar odata ajunsa acolo va trebui sa imi inghit propriile pareri si sentimente, pentru a putea convietui cat mai frumos si mai lipsit de conflict. Nu mi-a fost niciodata frica de necunoscut, insa niciodata nu m-am aruncat cu capul inainte. Cand am venit in camin, eram pregatita sufleteste pentru orice si aveam si rude in Brasov in cazul in care s-ar fi ajuns la situatii urate, cand am fost la Tg Jiu ma asteptam la multa seriozitate si nu m-am inselat, cand am plecat in tabara la mare, stiam ceva oameni, si tot asa gandindu-ma la toata viata mea, intotdeauna am riscat si am putut lasa totul in urma, insa niciodata nu am plecat cu capul inainte legata la ochi, adica practic riscam stiind si cantarind niste situatii. Ei bine, acum, eram oarba de'a binelea! Nu stiam cu cine plec, nu stiam ce o sa fac unde o sa plec, nu stiam daca sunt pregatita pentru ceea ce ma asteapta acolo.

 Va continua...