Stau chircita si ma uit cu frica la umbra ce se apropie de patul meu. Simt lacrimi ce mi se preling pe obraz si incerc din rasputeri sa nu respir, pentru a nu-i atrage atentia. O mana imi lipeste cu putere ceafa de perete si o alta imi imobilizeaza mainile. Daca as fi fost intr-un film, probabil as fi putut ridica un picior, i-as fi bagat mainile in ochi, as fi putut face ceva sa scap din stransoarea lui, insa realitatea este cruda, iar singura miscare pe care o pot face este de fapt un tremur continuu ce nu pare sa il afecteze cu nimic. Incerc sa ii vad trasaturile fetei, insa intunericul il ascunde foarte bine. Parca ar fi un portret obscur de'al lui Picasso. Chip distorsionat ce pare a fi un barbat. Poate panica se dovedeste a fi dusmanul meu desavarsit, avand in vedere ca daca mi-ar da drumul as ramane in aceasi pozitie in care m-a lasat. As vrea sa stau cu ochii inchisi, insa inca mai sper ca o lumina il va trada si voi fi in stare sa il recunosc.
Pe neasteptate, se intoarce in directia opusa si o ia la fuga. Imi este frica sa ma misc, dar un mugure de speranta rasare in mintea mea. Rasuflu usurata si imi duc mainile la stomac pentru a incerca sa iau durerea de stomac. Asa patesc mereu cand traiesc vreo emotie puternica. Ceva cald incepe sa curga printre degetele lipite de burta si ma uit in sus pentru a vedea daca s-a spart vreo teava. Trec cateva secunde in care caut cu ardoare ceva care sa picure din tavan si apoi ma inmoi ca o carpa si cad usor pe mocheta. Iau mana ce este imbibata in acest lichid caldut si o pun in dreptul fetei. De parca ar fi fost un semn divin, de afara se iveste o lumina, cat pentru a putea vedea clar roseata in care imi este imbracata mana. Apoi iar intuneric.
Deschid ochii speriata. Sunt plina de sudoare. Primul gest pe care il fac este acela de a-mi pipai burta. Nu e nimic taiat. Realizez ca pe fata am lacrimi uscate, semn ca iar am plans in realitate din cauza unui vis.
Merg pe strada, tinand strans in maini cartea ce mi-a acaparat atentia de ceva vreme. Nu stiu cum as reactiona daca as afla ca am o boala incurabila. Sau ma rog, cu slabe sanse de supravietuire. Dupa fiecare pagina pe care o citesc, ma gandesc la miile de copii care trec prin asa ceva. Ajung sa traiasca o viata de spital, sa invete termeni de care multa lume nu a auzit si sa stie cum se administreaza medicamentele pe care le primesc. Dar nu, nu vreau sa mai am imaginea unui copil fara de par, cu trupul micut prins de cine stie ce aparat monstru.
Imi indrept privirile spre mediul in care ma aflu. Strada este plina de oameni care isi vad de drum mai repede sau mai incet. Oare ei la ce se gandesc? Fiecare are cate o problema de dimensiuni colosale... in viziunea lui. Si cine sunt ceilalti sa spuna ca nu este asa. Probabil tipul cel incruntat care merge apasat s-a despartit de iubita lui. La cat de adanca este cuta de pe frunte sunt sigura ca a fost inselat. Iar femeia ce isi duce cumparaturile ca pe o povara isi doreste sa ajunga la casa ei, pentru a se aseza pe un scaun si a sta linistita o secunda. M-am lecuit in a ajuta oameni ce cara pungi de cumparaturi. Ultima oara era sa fiu fugarita, deoarece o babuta a crezut ca vreau sa ii fur cumparaturile si mai ca incepuse sa urle "hoata" in mijlocul centrului. Ce frumos pare cuplul din fata. Probabil a fost dragoste la prima vedere in cazul lor! S-au vazut si au stiut ca isi apartin unul altuia. Se tin de mana si se uita cu drag unul la celalalt. Am vazut si cupluri care nu se potrivesc. Incerc sa ma gandesc de ce sunt impreuna. Poate pentru ca se cunosc de mici si sunt atat de obisnuiti unul cu celalalt, incat cel mai firesc pas este sa isi cladeasca viata impreuna. Sau poate destinul a hotarat ca trebuie sa incerce sa il puna pe el langa ea, pentru ca apoi sa ii dea ceva mai bun. Sau pe ea langa el, pentru ca apoi sa aiba o viata linistita in care nu o sa se gandeasca cu regret la ce a fost odata.
Un baietel mic, se opreste in dreptul meu, fortand-o pe bunica de a carei mana se tine sa se opreasca la randu-i, si se uita atent la mine. Ii zambesc, stiind ca desi nu ma descurc pe langa copii, acestia intotdeauna vor zambi cand imi vor vedea chipl destins. Asta se si intampla. Baietelul intinde o mana spre mine si rade. Imi scapa un chicotit si ma aplec pentru a-i prinde manuta, insa bunica il ia in brate si ii spune pe un ton ce se vrea a fi cat mai placut "hai sa nu o deranjam pe tanti".
Strang la piept cartea ce mi-a acaparat atentia de ceva vreme si ma uit la copilasul ce a si uitat ca m-a vazut vreodata, deoarece calutul rosu din vitrina este mult mai interesant. Oare va apuca sa isi traisca viata la maxim? Sa traiasca o poveste de iubire, chiar daca nu o va finaliza cu un altar, sa faca la randul lui o mica creatura, sa care de plase pline de cumparaturi, sa ajunga la batranete si sa se rasteasca la galagiosii din fata blocului? Ii doresc sa da! Dumnezeule ai grija sa da...
Ma uit cu nostalgie la pozele din copilarie si ma gandesc cu drag la momentele in care le-am facut.
Dintr-un cadru alb-negru imi zambeste cu gura pana la urechi Catalina ce am fost. Este mica si cu parul buclat, si toata un zambet. In urmatoarea poza, aceasi Catalina, imi arata fundul, in timp ce sta culcata pe o canapea si incearca sa isi atinga varfurile picioarelor, cu mainile, fara a le indoi. Chestie complicata dom'le, ce ii pare foarte interesanta fotografului. Sunt curioasa daca ar mai avea acelasi farmec sa repet figura la varsta asta. Sau daca m-ar poza cineva. Ba m-ar poza, dar nu ca sa puna poza in album, ci ca sa ma poata identifica personalul de la spitalul de nebuni. Hai mai bine sa trec de poza asta, ca iar imi aduc aminte de nunta la care cameramanul a facut un intreg moment din fundul meu! Chit ca eram mica si simpatica, 30 de min in care ii arat fundul cameramanului si apoi ma stramb la el sunt departe de a fi o amintire placuta peste ani si ani!
Acum, ma priveste din poza o Catalina mai maricica (si la propriu si la figurat). Sta langa o Catrinel mica si se uita cu pofta la sandwichurile intinse pe masa din bucatarie. Traditia noastra. La zilele de nastere, mama facea sandwichuri cu de toate si apoi le insira pe toate pe masa. Fiecare venea si se servea. Dar cata pofta vad in ochii mei. Zici ca mi-a incuiat mama frigiderul vreo cateva zile.
O shit! Am uitat de pozele astea. Pozele pe care nu le voi uita niciodata (daca sunteti extrem de cuminti, in cateva sute de ani o sa le postez pe aici).
Poza nr. 1 : Aniversarea de 14 ani. Abia ne cumparasem aparatul foto si tata incerca sa prinda toate momentele. Ma uit fericita la tortul mare, cu 14 lumanari aprinse. Arata apetisant si se vede din poza ca imi doresc din suflet sa imi pun o dorinta. Dorinta mea mare de atunci era sa se taie mai repede tortul. Acum ar fi sa il mananc singura! :)))
Poza nr. 2 : Aceasi aniversare. Numai ca acum, se vede o Catalina care sufla cu putere spre un tort ce pare ca isi ia zborul imediat. Nu stiu cum a reusit taica-miu sa prinda cadrul asta, dar imaginea iti sugereaza ca sunt pe cale sa provoc un taifun, nicicum sa sting lumanarile unui tort. Si asta pentru ca "efectele speciale" prinse in poze dau senzatia ca tortul va fi luat de vant! Vantul meu :))). A doua zi de la aparitia acestor poze, o prietena (Bianca, nici acum nu te-am uitat!!! :))) ) a avut bunavointa sa arate poza intregii parcari. Nu va pot spune de cate ori am trecut pe langa grupuri din parcare ce mimau "suflatul" meu spre tort.
"Si... mai spune-ne o data ce s-a intamplat!"
"Imi cautam micul dejun intr-un tomberon. De obicei nu sunt treaz la ora asta, insa aseara nu am reusit sa gasesc indeajuns de multa bautura. Sau stati, nu era tomberon. Chestia aia verde pe care o lasa oamenii la poarta... Cum se numeste oare?" isi duse mana la tampla si se uita incruntat inspre oglinda. "Nu mai stiu cum se numeste. In orice caz, e pe strada aceea, la casa de langa alimentara". Se opri din povestit pentru a se asigura ca a inteles toata lumea
"Asa, continua..."
"Dupa cum va spuneam. Imi cautam ceva de mancare, cand a aparut ea de dupa colt, imbracata cu fusta alba cu picatele rosii si cu o bluza mai deschisa la culoare, ce avea o inima rosie stralucitoare in dreptul sanilor. Avea un mers lin si un zambet cald pe buze. Nu stiu daca frumusetea poate fi descrisa intr-un anume fel, dar zambetul si increderea pe care o emana pareau sa o puna intr-o lumina aparte si sa ii dea o frumusete cum nu am mai vazut" Iar se opri din vorbit si golul spre care se uita parca se umpluse de o fusta alba cu picatele rosii si o inima rosie stralucitoare.
"Continua..."
"Da." ii scapa un oftat scurt "Asa. Desigur ca m-am uitat gura casca la ea. Ea m-a vazut, mi-a zambit si apoi si-a intors privirea spre telefonul la care tasta de zor. Cand a trecut pe langa mine, am simtit un parfum dulceag, dar nu din acela care te ineaca. Pentru ca sa va spun, sunt multe cucoane care se dau cu parfumuri d'alea de ma fac sa ma bucur ca locuiesc intr-o cutie la groapa de gunoi. Dar nu. Ea avea un parfum dulceag, ce te lua de barbie si te facea sa te plimbi dupa el, ca in desenele animate. Da. Ca in desenele animate." iar se opri.
"Deci iti placea de ea?"
"O! Da! Foarte mult! Nu numai faptul ca era atat de draguta la chip si la port, ci pentru ca nu s-a uitat la mine cu scarba."
"Si apoi, ce s-a intamplat?"
"Va spuneam ca avea un parfum foarte bun. A trecut pe langa mine. Eu, tineam in mana un cutit fara maner pe care il gasisem in tomberon. Stati. Nu in tomberon. In lucrul acela verde in care isi arunca oamenii gunoaiele si apoi le pun la poarta. Nu stiu cum se numeste. Dar ... Da, tineam un cutit fara maner in mana. Si ea era atat de frumoasa. Avea un zambet atat de cald. Si de la spate, i se misca fundul atat de frumos. Nu era nimic vulgar. Era frumos." se opri si isi balansa o mana de parca ar fi vrut sa transforme unduirea fundului intr-o melodie.
"Si apoi?"
"M-am grabit sa o ajung din urma. Am prins-o de brat si am intors-o cu fata de mine. Voiam sa ii spun ca este cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o. Dar ea, s-a smucit din mana mea si m-a intrebat nervoasa care este problema mea." se opri putin si incepu mai cu patos "Ba nu, nu era doar suparare sau nervi, era si frica! Ii era frica de mine!! Atunci i-am infipt cutitul in burta" si se opri. Putea vedea si acum momentul in care a scos cutitul din rana si cum pe bluza ei se forma o pata rosie aprinsa. Si inima de pe bluza atat de stralucitoare.
"Si apoi?"
"Si-a pus mainile in dreptul ranii si a ridicat ochii spre mine. Nu mai vedeam in ei linistea si increderea de mai devreme. Era doar frica. Si am mai infipt o data cutitul in burta. Si inca o data. Si inca o data. Nu voiam sa ii mai vad frica din ochi" in privirea lui aparu o stralucire pe care nu o vazusera pana atunci. Puteau vedea adrenalina ce iesea la suprafata cand vorbea de fapta pe care o savarsise.
"Si apoi?"
"Inca mai vedeam frica in ochii ei. Si vedeam cum straluceste inima aceea nenorocita! Si i-am bagat cutitul in inima." Tacu. Inca mai simtea sangele cald cu care isi udase obrazul si inca mai simtea cum se prelinge sangele de pe cutit. In sfarsit, nu mai putea vedea inima stralucitoare. Zambea .
"Si, in cele din urma, de ce ai omorat-o? Spuneai ca iti placea de ea. Spuneai ca ... era frumoasa"
"Eu ce sa ii fac? Daca ii era frica de mine? Trebuia sa ma lase sa ii spun ca e frumoasa. Trebuia sa imi zambeasca! Trebuia sa fie increzatoare! Cum am vazut-o!"
Sunt ca o pereche de pantofi cu toc inalt... Iti place sa ii ai si sa stie lumea ca ii ai, dar cand vine vorba sa ii porti, iti fac niste bataturi in talpa de toata frumusetea!
De ce am inceput asa postarea? Pentru ca datorita unor evenimente recente am ajuns la o intrebare existentiala cam penibila : Oare sunt cine vreau sa fiu? Si cand ma intreb asta, ma refer strict la personalitatea mea vulcanica si la relatiile pe care le-am cladit cu cei din jur. Adica, pana nu de mult aveam impresia ca toata lumea te place asa cum esti, sau cel putin daca nu te mai place, s-a obisnuit cu tine si stie ce ai sub straturile de suprafata. Fiecare ne schimbam in functie de situatiile prin care trecem. Corect? Si teoretic, si ceilalti evolueaza in continuu! D'aia suntem oameni, sa invatam din greselile noastre. Chit ca ne invatam prost si o dam in bara mai rau decat fara "invatatura". Ei bine, daca va distrug acest mit urban (cum ar zice prietenii nostrii de pe Discovery) imi ridicati o statuie? Sau poate mai multe statui, in toate resedintele de judet (de preferinta, si daca vreti sa va limitati doar la Ro)!
* In cazul in care nu intelegeti despre ce mit urban este vorba, vi-l subliniez, pentru a nu lasa loc de subintelesuri : "Lumea te place asa cum esti!"
Total gresit! Lumea nu te place deloc asa cum esti! Lumea te place atunci cand esti cum vor ei sa fii!
1. Cand esti sincer, poti fii sincer pana la momentul in care trebuie sa imbraci sinceritatea astfel incat sa nu raneasca pe cineva de langa tine. De la ton, la mimica, la gesturi, sinceritatea trebuie calculata si gandita mult inainte de a fi infatisata! Cica s-ar numi diplomatie! Daca nu ai diplomatie (si eu, ca tot vb de sinceritate, trebuie sa va spun ca atunci cand vine vb de prietenii mei, imi lipseste cu desavarsire aceasta calitate) o sa ai mult de munca pentru a lamuri persoanele cu care esti sincer ca nu le vrei raul! In concluzie, daca esti o om sincer incearca sa fii sincer si placut in acelasi timp. Adica in loc sa spui "Parca arati ca o mangusta fara par in rochia asta" trebuie sa spui "Nu te avantajeaza la solduri". Intelegeti voi ideea!
2. Cand esti ironic, ai grija care este subiectul ironiilor tale! Din experienta mea umila, va pot spune ca ironiile nu atrag decat priviri extrem de urate (sunt amunzante, dar foarte rele! foarte foarte rele!!). Mai ales atunci cand le folosesti pe post de arma. Mai ales cand indrepti arma spre prietenii tai! Asa ca.. in loc de ironiile care iti usuca limba, mai bine arunci cu flori. Eventual fara ghivece, ca alea lasa urme adanci. Sau prea colorate(urme prea colorate, gen vanatai!). Cand ti se pare ca esti incoltit, incearca sa raspunzi cum ar fi facut-o Iisus : intorcand si celalalt obraz! De ce? Pentru ca ti se pare! Niciodata, un prieten, nu va face misto de tine si nu te va incolti! NICIODATA!!
3. Cand te deranjeaza ceva foarte tare si o spui o data, de doua ori, de 10 ori, si observi ca nu te asculta nimeni... Las-o balta! Nu te mai repeta! Intelege ca nu te asculta nimeni. Nu din rautate, ci pentru ca nu le pasa. Hmmm. Ba le pasa, dar nu conteaza acel ceva care te deranjeaza! In schimb daca pe ei ii deranjeaza ceva, asculta si baga la cap, caci popa nu tine slujba de doua ori pentru o baba surda!
4. Cand te schimbi... Ce se intampla cand numai tu esti cel care se schimba? Aici as vrea sa fac o paranteza la satira in devenire si sa va intreb cat se poate de serios : Cum poti evita schimbarea?? As vrea sa ma amuz pe acest subiect, dar nu o pot face, insa sunt cat se poate de deschisa la sugestii!
5. Cand renunti la teatru si esti tu cel adevarat. Hai sa nu ne mai invartim atat dupa deget! Toti jucam teatru si ne place la nebunie sa purtam masti. Este una dintre cele mai vechi meserii pe care am mostenit-o de la stramosi! Sa ne prefacem si sa evitam sa ne descoperim cu totul. Dar ce te faci cand obosesti? Cand pur si simplu nu mai ai chef sa iti pui masca? Ce faci cand realizezi ca tu, cel de sub masca esti mai sensibil si te simti singur? Ei bine, iti tragi masca inapoi si zambesti ca si pana atunci. Deoarece daca ai zambetul pe fata totul trece mai usor! Sau cel putin asa am citit in Cosmo acu' vreun an. Sper ca a fost dat cineva afara dupa ce a aparut articolul ala, ca eu sincer zambesc al naibii de mult si pe cuvantul meu ca exceptand inducerea in eroare pe care o cauzez celorlalti nu trec mai usor de nimic!
6. Cand esti criticat din toate partile. Ei bine prietene, cand ai ajuns la situatia asta inseamna ca ai dat-o in bara rau de tot! Ai clar o problema (sau o multitudine de probleme) si trebuie sa o rezolvi rapid, ca de la critici la dos (dosul unui prieten care se indeparteaza usor, dar definitiv de tine) nu mai ramane decat un pas!!
Toate punctele de mai sus ar trebui sa sublinieze motivele pentru care lumea nu te place asa cum esti. Sau tu nu placi lumea asa cum este (hellooo, orice sabie are 2 taisuri!!).
As vrea sa nu cititi printre randuri, deoarece nu este nimic acolo! Tot ce scrie aici este un pamflet la adresa mea, deoarece eu indeplinesc toate cele 6 puncte de mai sus sau cataloghez dupa aceste 6 puncte. Daca mai gasiti motive pentru care nu va place lumea asa cum sunteti, motive la care nu m-am gandit, sunteti liberi sa completati postarea!
Si totusi nu uitati : Sunt ca o pereche de pantofi cu toc inalt... Iti place sa ii ai si sa stie lumea ca ii ai, dar cand vine vorba sa ii porti, iti fac niste bataturi in talpa de toata frumusetea!
Astazi, ca si ieri, ca si alaltaieri, a fost o zi mai lunga. Nu am avut o singura ocupatie, insa nici nu am fost plina pana peste cap de lucruri ce nu suporta amanare. Intamplator, a trebuit sa merg si pana la banca sa scot o suma mai marisoara de bani.
Si ma indreptam eu copacel, copacel spre banca cand langa un 4X4 negru, se afla un baiat negricios ce se uita in jurul lui si baga mana prin geamul intredeschis. Primul meu gand a fost ca tipul este un hot. Avea o fata dubioasa si se comporta ca un individ ce se teme ca ar putea fi prins asupra faptului. Si-a ridicat capul spre mine si pentru o fractiune de secunda m-am uitat in ochii lui. Acum stiam sigur ca este un hot. Cel putin, asa imi spunea instinctul.
Daca va asteptati la o poveste care se termina cu mine tinandu-l pe respectivul baiat in fata proprietarului masinii si eventual chemand politia, va inselati si puteti inchide linistiti pagina pentru ca nu as vrea sa ma judecati si nici sa imi pierd urma de respect pe care cred ca o am din partea casei. Mi-am uitat hainele de erou acasa si am facut ceea ce face o Romanie intreaga cand vede un infractor... intoarce capul si isi vede de drum!
Am inceput sa imi caut scuze cum ca mai bine ma fac ca nu vad, deoarece nu as vrea sa ma urmareasca si sa imi fure urma de bani pe care vreau sa o scot. Sau poate nici macar nu este un ciorditor de speta joasa (eee daca s-a bagat asa la un Touareg cu siguranta nu e un ciorditor infim) si poate este nepotul proprietarului care vrea sa asculte muzica, dar nu deschide usa. Daca o dau in penibil si creez o mare flacara acolo unde nu e decat o scanteie?
Vinovatia a inceput sa ma plesneasca peste ceafa si m-am uitat in jurul meu pentru a vedea daca totusi nu pot scoate tricoul cu SC (Super Cata, in cazul in care nu v-ati prins!). Mda, 2 doamne care merg pe langa mine, si mai multi "neni" pe langa o masina, fix langa 4X4. Vinovatia s-a oprit din palmuit si ne-am pus amandoua pe gandit. Nu cumva imi fac mustrari de constiinta degeaba? Adica eu care sunt la distanta pot vedea culpabilitatea din ochii baiatului si oamenii in toata firea de la 5 pasi de el nu vad nici o problema in atitudinea lui? Am rasuflat greu si m-am postat in fata bancomatului. Am scos banii si cu ochii in 4 m-am indepartat de locul faptei.
Nu sunt mandra de atitudinea mea. Imi caut scuze cum ca sunt fata, cum ca ma putea urmari la camin si aici nu stiu pe nimeni care mi-ar putea sari in ajutor in cazul in care apare vreo gasca pusa pe scandal.. Si cate si mai cate alte scuze. Intotdeauna sper ca atunci cand va fi cu adevarat ceva important sa nu clachez si sa nu se intample vreo nenorocire pe care as putea-o intampina, insa daca ma raportez la amanunte micute, precum acesta, realizez ca intr-o situtatie mai dificila ... Dar hai sa nu o spun cu voce tare si sa raman cu speranta ca daca imi va sta in putinta voi preveni ...
If you don't understand any of the things written here, well, feel free to ask anything :)))
When things get complicated, clap your hands, take a deep breath and punch the sun of a ... who complicates them! I'm a simple girl and I live a simple life. I hate pink, but I love Pink, I hate getting up in the morning, but I love smelling the morning air, I like cutting my hair, but I love waving it as soon as I hear the sound of Within Temptation's "Ice Queen". Sometimes I don't know what I want in life, but there's always someone that helps me find myself. Why am I telling you all this? Cause this is one of the few moments when i want to be honest. And this is one of those moments when I don't know where I am and I don't know where to ask for instructions. I lost my "What to do when there's no way out" handbook. Maybe is the beer talking, maybe it's my time of the month, maybe is just who I am, maybe this is a coincidence and you are reading the wrong page, the truth is that I need you in my life. This is all for you! I need you to tell me that I'm great and that even if I say some stupid nonsense you understand me completely. You, the one that makes me see myself as the best there is. Some say that behind a great man is a smart woman, I say that behind a smart woman is a great fuck. :)) Joke. Let's get back to where I was.
Hey you! Missed me? I'm back! Back on the blog, back at my life, back at myself. I missed you too. Well... not just you, I missed your sugar free coffee, even if I love it with extra sugar, I missed your fake smile at my lousy joke, I missed your hand on my back and the ...
Will you marry me? Yes, I'm talking with you! I want to merry you. OK, not you, but your smile, your eyes, your mouth, your hands, your walk, your words, your everything. I want to live with them for the rest of my life! I want to get up in the morning and drink that lousy coffee that you are so proud of, I want to argue with you on how to make the bed or on where should my books stay, next to your video games or on top of them. I want to yell at you cause you never let me take my shower in the morning, and I want you to always come at me with your silly explication "it's your fault, cause I get naked when you take your bath". I want to look at my phone all day long and wait for that text where you tell me that you have a sexy client, just to make me angry. Cause you know how angry I get when you start with your female stories. I want to walk with you in the park, hand in hand, even if I hate it! Actually, I stopped hating it since I've known you. But I won't give you the satisfaction of telling you that, i know you'll get cocky. That's not all, but I want to eat a cookie before I finish! Ah, it's not the greatest cookie ever, but hey, you still can't remember that I hate vanilla!!! I hate you not remembering, but hey, you can't be perfect, no? If you like vanilla, but agree to see the movies I like, I won't get so cranky! Honest!
