duminică, 7 martie 2010

Sunteul muzicii...

Ce s-a intamplat cu lumea asta? Cum ar spune Ruxy : "a innebunit cu creierii capului?". Saptamana trecuta am fost la un bal si aseara intr-un club, si mare mi-a fost mirarea cand am realizat ca nu mai exista persoane care sa stie sa danseze in doi. Si cand zic asta, ma refer la Targoviste (am gasit in Bv cativa baieti care se misca numai bine pentru mine!!). Aproape toti parca ar fi o adunatura de maimutici care incearca sa ia banana aflata deasupra capului. Desigur, mai sunt si cei care vor sa se dea in stamba si se arunca in fata, in spate, in stanga, dreapta, si sunt sigura ca nici ei nu inteleg de ce fac acest lucru.
Dar hai intai sa va povestesc cum a fost la bal, respectiv in club. Stiu, stiu, la varsta mea, dupa ce am terminat facultatea sa ma duc la bal? Ei bine, DA! M-a sunat o prietena sa ma roage sa o insotesc la bal, ca sa putem sa ne "animam" atmosfera una, alteia, si sa ne oferim suportul moral in cazul in care apare vreo prada prin preajma. Dupa jumatatea de ora in care am incercat sa-i explic ca fondurile nu-mi permit o iesire in lumea reala si ca nici nu am neaparat o dispozitie necesara pentru a-mi etala trasaturile voluptoase (da,da,da uite ca am folosit si cuvantul asta!) intr-un mediu plin de adolescenti care abia au trecut de pubertate (oare?), am decis ca nu mor daca mai ies si eu o seara pe afara, chiar daca asta presupune inghesuiala si multi copii (hai ca nu e totusi chiar asa mare diferenta... de la 19 la 24... nu?). Cand auziti ca am fost la bal, va ganditi la o sala mare in care sunt o gramada de oameni care danseaza pe muzica unui dj sau a unei formatii, nu? Ei bine, acesta a fost un bal mai special! Cand am ajuns in marea "sala" (Sala Polivalenta), toata lumea state pe scaun!! TOATA LUMEA STATEA PE SCAUN!!! Era o formatie foarte faina, canta melodii super tari, si nimeni nu schita vreun gest. "Supeeer!". Candva pe la sfarsit, cand a fost toata lumea invitata Apoi "petrecerea" s-a mutat in Clubul Studentilor. Eu nu am probleme cu locurile mai dubioase, mici, etc. pentru ca muzica si oamenii fac atmosfera. Insa cand este destul de greu sa comunici cu oamenii (eram totusi intr-un club) si cand muzica iti lasa impresia ca in curand o sa iti culegi creierii de pe podea (haus, haus dar ca dj trebuie sa acoperi o arie larga de ascultatori, in special cand vezi ca lumea deja a ajuns la stadiul in care trece de pe un picior pe celalalt!). Si ca sa fie si o cireasa pe tort, baietii dansau exact cum i-am descris mai sus : ca niste maimutele ce vor sa ajung la liana cea mai indepartata. Ce va intreb eu pe voi : Where is the love??? Cand dansezi ca un animal speriat, ce fata si-ar da silinta sa se bage in seama?A si ar mai fi demna de mentionat si asemanarea evidenta intre aproape toate fetele care au fost in club : pantofi cu tot, colanti si camasa prinsa la brau. Cred ca au acelasi stilist ;). Concluzia? La 00:00 eram acasa in pijamale.
Si in club, aceiasi Marie cu alta palarie. Desi locul a fost mai dragut si muzica mai ok (bine, au fost momente in care imi venea sa "imi trag un glont in cap" cum a spus Chirila). Bine ca stiu sa ma distrez ca altfel :))).

sâmbătă, 6 martie 2010

vine primavara ...

Intotdeauna mi-a placut inceputul lunii martie, si nu pt ca primesc martisoare (care apropo. au fost extrem de putine anul asta) si nu pt ca apar florile peste tot (la ninsoarea care e afara, va trebui sa mai asteptam!), nu pentru ca apare soarele si oamenii devin mai veseli (stiu, stiu nu e cazul in aceasta perioada), ci pentru macinicii care se pregatesc pe data de 9 martie. Stiti cum se spune ca lucrurile cele mai apreciate sunt cele pe care nu le primesti atat de des? Ei bine, eu apreciez extrem de mult macinicii din zona noastra. Am fost obisnuita de mica ca mama sa prepare cantitati industriale de macinici, care se terminau extrem de rapid, motiv pentru care intotdeauna am incercat sa ma indop la maxim. Desi nu apreciez deloc supele, ciorbele sau orice fel de lichide ce se gasesc in oale mari, cu macinicii am sentimentul ca nu este niciodata prea mare oala. Mama face macinicii ca o supa in care adauga o multitudine de optari, scortisoara, multa nuca si din cate stiu eu MULTA DRAGOSTE. Spun multa dragoste pentru ca nu imi vine in minte nici un alt ingredient, insa sunt sigura ca reuseste sa obtina cel mai bun gust.
Se mai spune ca in aceiasi zi in care se prepara macinicii trebuie baute 40 de pahare de vin pentru a avea noroc in casa. Ei bine eu nu am reusit sa trec niciodata de 10. Poate ar trebui sa folosesc un pahar mai mic, insa vinul pare a avea alt gust intr-un pahar normal fata de o chichineata de 5 cm unde ai sentimentul ca dai shoturi.
Chiar si cand stateam in camin am avut grija sa mentin traditia mosilor, si sa incerc sa manc macinici, fie ca erau moldovenesti, fie ca erau oltenesti, fie ca erau adusi de mama in galeti de smantana (de 5 kg, ca doar stia ca suntem o groaza de oameni).
De ce aduc aminte de macinici si pahare de vin? Pentru ca o alta traditie de la inceputul lui martie este aceea de a-ti alege o baba in primele 10 zile ale primaverii si in functie de cat de frumoasa este ziua pe care ti-ai ales-o vei avea un an mai bun, asa vei fi la batranete sau cine stie ce alte scorneli sunt in fiecare zona a tarii. La noi, se spune ca daca ziua este senina, la batranete vei fi bun la suflet si la port, iar de ziua are sa fie urata, vei fi rea la inima si spurcata la gura. Eu una, nu ma consider a fi un om rau, insa de peste 14 ani de cand imi tot aleg baba, am avut parte de cea mai urata zi din toate cele 10. Incepand cu ploaie cu pietre, ninsoare si terminand cu furtuni ingrozitoare si chiar tornade, ziua aleasa de mine a avut grija sa reflecte mereu ce e mai rau din vreme. Intrebarea mea este : sa fiu eu chiar atat de rea? :D

vineri, 5 martie 2010

E tarziu...

E tarziu si ma intreb daca te gandesti la ora asta la mine. Uneori nu inteleg cum pot sa ma uit spre cer si sa iti vad chipul, apoi sa ma uit spre o floare si sa zambesc stiind ca intr-un colt indepartat esti tu. Zambesc si nu mai vad nimic. Poate doar ochii tai. Daca ma concentrez putin iti aud si inima cum bate. Acelasi ritm care ma ajuta sa adorm cand esti langa mine. Tu nu stii, dar uneori astept sa adormi doar pentru a ma trezi si a te contempla in tacere. Tu nu stii...
E tarziu si ma intreb daca la ora asta te gandesti la mine. Dar probabil nu o faci pentru ca tu nu esti ca mine. Esti atat de tu. Fiecare om este ca o culoare, eu deja nu mai sunt culoarea ce am fost odata, am devenit un amestec de culori insuflat de tot ceea ce am trait cu tine. Dar culoarea asta este atat de eu. Nu pot sa ma mai bucur de gustul ciocolatei pentru ca am ajuns mult prea dulce din cauza ta. Da. Din cauza ta nu mai mananc ciocolata si uneori uit sa mai gust din alte placeri ale vietii. Parca nici nu mai sunt placeri ale vietii daca nu sunt cu tine. Daca nu sunt cu tine...
E tarziu si la ora asta ma intreb daca te gandesti la mine. Ascult melodia noastra. Nu este melodia noastra, dar simt ca ar putea fi. E trista, dar ma incalzeste, e lenta, dar ma pune in miscare. Un amalgam de sentimente pe care niste cuvinte ti le pot transmite. Asa esti si tu. O adunatura de ganduri care stiu sa atinga punctele mele sensibile. Daca m-ai auzi acum, ai rade de mine spunandu-mi ca nu sunt decat o visatoare fara seaman. Si apoi ai deveni serios doar pentru a-mi prinde barbia si a-mi spune ca ti-ar placea sa fiu asa mai des. Stiu ti-ar placea sa visez mai mult, si sa ma pierd in bratele tale. Sa ma pierd...
E tarziu si ma intreb daca te gandesti la ora asta la mine. Dar nu o faci. Pentru ca ai murit!

joi, 4 martie 2010

Hai sa ne unim ... de tot!

Pe vremea cand munceam si credeam ca am prea multi bani in buzunar, tot ce imi doream de la prietenii si apropiatii mei era : O NUNTA! Imi doream sa dansez, sa ma distrez, de ce nu, sa mai si cunosc unu, doi baieti pentru a-mi putea "largi orizonturile", ce mai, sa ma simt extraordinar de bine in timp ce sarbatoresc uniunea celor doua suflete care m-au invitat. Desigur ca au fost doua nunti care au picat in aceiasi zi, fix inainte de restantele mele (restante care necesitau carca de bani fie pentru a le plati, fie pentru a ma mentine apta de sesiune cu ciocolata, cafea si muulta mancare). Din pacate nu am reusit sa ma duc decat la o nunta, pentru ca nu am dobandit capacitatea de a fi in doua locuri deodata, dar asta nu inseamna ca nu m-am simtit extrem de bine la nunta la care am fost. Exceptand partea cu "largit orizonturi" (stiam aproape tot tineretul si din acest tot tineret, majoritatea era combinat sau aproape casatorit) am primit ce mi-am dorit (mai putin o poza cu mireasa).
In fine, care e partea interesanta? Acum cand nu am absolut nici un venit, cand traiesc cu ce imi da tata (si incerc sa primesc minimul pentru ca este destul de greu sa fii un paduche in casa parintilor dupa ce 5 ani de zile ai trait cum ai vrut tu) ghiciti ce : am deja 2 invitatii la nunta, si daca totul merge conform planului pus la cale cu vreo 2 ani in urma, nu vor fi singurele!
Stiti ce este cel mai dureros lucru? Nu o sa ma duc la aceste nunti, pentru ca oricat ar incerca sa ma convinga mirii ca nu este cazul, nunta a ajuns o afacere. Stiu ca sunt nevoiti sa invite persoane ce le asigura returnarea fondurilor investite, poate chiar sa le aduca niscavai profit, motiv pentru care sunt sigura ca eu nu sunt cea mai buna alegere ca si invitat. Acum o sa ma judecati aspru deoarece sunt rautacioasa si nu stiu ce inseamna a pregati o nunta, insa stiu sigur cum decurge dimineata de dupa nunta, cand parintii, nasii si mirii numara banii (traditie din mosi stramosi, daca inainte se striga darul, acum se aduna toti intr-o camera a restaurantului pentru a numara banii culesi in casuta/galeara/plicuri si alte cele)
-"Vai Costele, prietenii astia studenti ai tai nu prea au dat banuti. Ai fi putut sa chemi si tu mai putini" zise mama miresei
-"Si Valerica, care a avut fetele alea care nu au dat decat un milion cand felul era 150? De ea nu zici nimic" se baga si soacra mare.
... Ei bine, exagerez. Cu siguranta nu sunt astfel de conversatii, dar puteti sa garantati ca nu sunt priviri pline de repros? Cum nasii au adus pe ministrul ala care a dat darul in euro .. si prapadita aia din targoviste abia ca si-a platit meniul?
Parerea mea? Nu ar fi mai frumos sa iti iei izbitul de labuta, sa zburdati ca doua caprioare prin verdeteata din padurea la care ati mers la gratar, sa luati loc intr-o poienita in care mai devreme s-a rahatit un nene gras si urat (dar mai departe, ca doar nu sunteti batuti in cap sa mergeti fix in locul ALA), sa va uitati pierduti unul in ochii celuilalt si sa va rostiti juramintele : "Ma iei ma?" "Te iau cum vrei tu! Dar tu ma iei?", "Acu ce sa zic si eu". Si apoi sa va sarutati cu patos, poate chiar sa faceti una mica printre tufisuri?
De ce avem nevoie de acte pentru a arata lumii cat de mult il iubim pe cel de langa noi? Asta este intrebarea adevarata!



P.S : Imaginile sunt luate de pe blogul : http://greatillustrations.blogspot.com/2009/04/ceva-amuzant.html

marți, 2 martie 2010

Luv story... miau

Iti simti capul destul de greu si incerci sa deschizi ochii incet pentru a nu fi prea afectata de lumina de afara. Iti indrepti mana spre el si te lovesti de cearceaful mult prea rece. "Iar nu l-am simtit...". Te ridici destul de greu din pat si te uiti inspre masa pe care nu cu mult timp in urma se gasea si o cana de cafea pentru tine. Acum e praf. "Va trebui sa sterg praful zilele astea.. Dar azi nu!". Te indrepti incruntata spre bucatarie si observi ca ii lipseste paltonul nou din cuier. "Parca trebuia sa il poarte cu o ocazie speciala... ".
Trebuia sa fie un dus scurt, insa stropii calzi care se tot lovesc de trupul tau te conving sa mai stai sa meditezi la voi. "De 2 sapatamani se intampla ceva. De ce nu mai ai curaj sa te uiti in ochii mei cand vorbesc cu tine? De ce nu ma mai saruti de noapte buna? De ce nu ma mai trezesti dimineata sa-mi spui cat de mari imi sunt ridurile si apoi razand sa imi prinzi fata in maini si sa imi spui ca ma iubesti?" Ridici mana si alungi fantasma ce pare sa iti acopere privirea, gestul ce te caracterizeaza cand nu vrei sa te mai gandesti la ceva, insa fantasma asta este adanc patrunsa sub piele si nu poti scapa de ea. Simti cum picioarele ti se inmoaie si te prelingi usor in cada. Inchizi ochii si vizualizezi ultima voastra iesire in oras "Abia ca m-ai tinut de mana... DE CE? Stiu ca ma minti cu ceva" si deschizi ochii. Te macina acest cuvant de cand ai simtit prima oara ca ceva nu este la locul lui. Tocmai ce se intorsese de la intalnirea cu baietii s-a dus sa faca dus si apoi a luat somn. "Era tarziu, dar nu a fost prima oara cand era tarziu. Nici prima oara cand erai beat. Insa a fost prima oara cand nu m-ai bagat in seama." Si de atunci totul parca a luat o intorsatura urata. Il intrebi daca i s-a intamplat ceva, incerci sa ii acorzi cat de mult spatiu poti, il lasi singur, dar ar trebui sa stie si el cat de mult te doare.
Dai drumul la apa in cada si te hotaresti ca azi nu mergi in oras cu fetele ci ramai acasa sa asculti muzica, si sa te faci iar "ca scoasa din cutie" cum ii place lui sa iti zica cand te machiezi.
Dupa 2 ore, esti foarte multumita de ceea ce vezi in oglinda si te hotaresti sa ii pregatesti o surpriza de zile mari...
Iti sta foarte bine in costumul asta negru. "Pacat ca nu am putut sa iau si catusele.. Ar fi fost interesant sa i le prind cu gherutele astea metalice. Si ce noroc am avut cu urechiusele". Te asezi cumintica pe masa din bucatarie si iti apare zambetul pe buze cand te gandesti la ce va urma. "Macar asa ne mai relaxam si noi putin".
Auzi cheile cum se rasucesc in yala, ridici o spranceana si iti bagi usor o gheruta intre dinti. Moment in care apare el... cu multi oameni in spatele lui. Nu stii cum sa fugi mai repede si uitand ca te afli pe o masa, te dai pe spate si reusesti sa pici direct in cap.
"Ce bine ca nu am luat costumul cu goluri in locuri strategice" iti spui tinand carpa aia uda si blestemata pe cap, in timp ce el, inca avand lacrimi in ochi, il trimite acasa pe ultimul "musafir". Se intoarce spre tine, si incepe iar sa rada. "Cel putin se uita direct la mine" iti spui in timp ce si pe fata ta se asterne un zambet tamp si realizezi ca in sfarsit il ai in fata ta pe el...

luni, 1 martie 2010

+ martisor!


L-am primit astazi de la cineva drag si il impartasesc cu voi!


Bine ai venit primavara!!

primavara incepe cu ... tine!

Avand in vedere ca a inceput anotimpul cel mai inflorit al anului... imi face placerea sa va reproduc un mail pe care l-am primit acum 4-5 ani. Probabil il stiti deja, si daca nu il stiti, va doresc sa ajungeti niste oameni mai buni.



Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune te iubesc nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.